Tirbușonul de gânduri

Pe vremea când eram și eu activ, adicătelea slujbaș, aproape în fiecare noapte năvăleau gândurile peste mine și nu mă lăsau să adorm. Cred că, dacă ar fi existat un aparat de înregistrat gândurile mele nocturne, marea majoritate a problemelor majore ale omenirii ar și-ar fi găsit rezolvarea pe loc. De problemele de la serviciul meu nici nu mai zic, pentru că s-ar fi rezolvat toate cât ai bate din palme, de ne-am fi întrebat noi ce dracu mai facem pe acolo. Nu mai spun ce romane aș fi scris, de ar fi trebuit să se instituie alte premii, pe măsura scriselor mele, alde NOBEL, OSCAR și alte d-astea fiind un fel de mizilic în raport cu valoarea celor scrise de mine. Necazul mare era că, dimineața, nu mai știam nimic, așa că, atunci când mai năvălea câte o soluție pentru serviciu, mă dădeam jos din pat și mi-o notam pe hârtie. Astfel eram sigur că nu o pierdeam.
Dar, deși eram călărit de gânduri în halul ăsta, mai reușeam să și dorm. Cum făceam? Pur și simplu luam un tirbușon, îl răsuceam în gânduri, le scoteam dopul, ele se revărsau în neant iar eu mă simțeam ușurat și adormeam. Nu exagerez, doar că nu știu cum altfel să explic și am apelat la acel tirbușon. Un tirbușon de gânduri. În mod real, eu doar stabileam „Gata!”. Și făceam ceva ce nu știu a explica, iar în clipa următoare mi se golea capul de gînduri.
Bag seama că gândurile mele se simt atât de bine în capul meu, încât nu vor să plece cu nici-un chip. Acuma nu mă mai frământă problemele de la serviciu, iar de la o vreme nu mă mai frământă nici problemele omenirii. Am înțeles că este o prostie să dorești, să speri și să te mai și consumi, gândindu-te ce ar trebui făcut pentru ca oamenii să fie mai buni, mai curați, mai cinstiți, să nu mai mintă, să nu mai fure, să nu mai ucidă. Pe dracu! Oamenii nu pot fi schimbați. Se pare că soluția este să nu mai dai doi bani pe oameni, ci să-i calci în picioare pe cei care-ți ies în cale, să nici nu te uiți la cei care suferă, pentru că și ăia mint și fură și aplaudă mincinoșii și hoții. Istoria omenirii este plină de crime comise de aceși mincinoși borfași. Pe cine au ucis? Pe toți cei care nu au fost așa, pe toți cei care au fost drepți și chiar și-au dorit să facă ceva pentru binele oamenilor. Niciunu d-ăsta n-a scăpat neciopârțit.Cine nu mă crede, să se uite prin istorie, măcar prin istoria românilor.
Cum ziceam, eliberat de gândurile legate de serviciu și de cele legate de soarta omenirii, mă așteptam ca, atunci când pun capul pe pernă, să și aterizez în lumea viselor, sau, măcar, să adorm buștean, fără niciun vis. Ți-ai găsit! Dau gândurile năvală peste mine mai ceva ca roiul de albine pe flori. Mi-am încercat tirbușonul de gânduri în toate felurile, dar n-am obținut niciun rezultat. Mă calcă alea în picioare ca pe nimic. De gânduri zic. Pur și simplu nă mă lasă să dorm și eu măcar o secundă. Toată noaptea mă călăresc.
Și, ca și când n-ar fi de ajuns, dimineața, după nopțile mele de calvar … îngândurat, soția îmi zice „Băi, ce-ai mai sforăit! Să-ți fie de bine!”. Să fiu al naibii dacă nu-mi suspectez gândurile că ele sforăie, ca să acopere calvarul la care mă supun și să dea vina tot pe mine!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s