Anacronicul Eminescu

Eu nu-i înțeleg pe cei care-l tot ridică în slăvi pe Eminescu. Ce-a scris, dom’le, Eminescu? Că minciuna stă cu regele la masă. Păi, asta o fi fost valabil pe vremea lui! Acuma, minciuna stă cu mult mai mulți la masă. Iar la români, minciuna stă la baza democrației. Dovezi? Hai, să prezint și dovezi, deși, zilele astea, dovezile sunt pe străzi, la vedere, ba se bat și cu pumnii-m piept să fie văzute.
Deci, vreme de zece ani, un fost președinte a mințit LA VEDERE, PUBLIC, DE MAI MULTE ORI. Și? Pe cine a deranjat? Milioane de români au votat pentru el, în patru rânduri. Păi, se mai îndoiește cineva de faptul că nu poți susține un mincinos decât dacă tu însuți ești mincinos? Și ca un fel de mărturisire inconștientă a mincinoșilor lui susținători, apelau la mincinoasa formulă „L-am votat ca să nu câștige X”. Acu, din două una: Or X nu era mincinos, și ei nu suportau așa ceva, or X era și el mincinos, iar ei, în esență, au preferat unul dintre mincinoși. Că, dacă n-ar fi preferat un mincinos, nu l-ar fi votat pe niciunul, dacă ambii erau mincinoși. Dar ei AU DORIT un mincinos. De ce? Păi, cum ziceam la început, minciuna stă și cu ei la masă.
A urmat un alt mincinos la vedere, cu uriașa minciună referitoare la cumpărarea a șase case din meditații. Rămași fără mincinos în frunte, românii au tăbărât la vot și l-au ales și pe ăsta. Bine-nțeles, iar și-au pus la gât fularul „Da’ pe cine vroiai, bă, să votez, pe Y!?”. Că, ei nu pot fără minciună! Ba, ies și pe străzi și o fâlfâie.
Iată, aiasta-i esența democrației la români-MINCIUNA. Așa că, să mă mai lase cu Eminescu. E anacronic în România.
P.S. Azi l-am întrebat pe un susținător al feisbucilor de pe stradă dacă ăia din stradă au fost la vot. Mi-a spus că da. Dracu l-a pus!? Că i-am zis „D-aia au câștigat ăilalți, că sunteți foarte puțini”. Era să se înece, a-nceput s-o bălmăjească zicând că sunt în stradă și d-ăia care au votat cu ăilalți. Nu l-am mai întrebat „Să mori tu?” că mi-era să nu leșine acolo și să fiu nevoit să chem salvarea, să dau declarații, etc. Da’ n-am putut să-l iert complet și tot i-am zis ”Sunteți foarte credibili după ce v-a scos în stradă tovarăsul Iohanis, zicând că este împotriva grațierii, iar după ce s-a întors de la Bruxelles a zis că n-are nimic împotriva grațierii”. L-am lăsat galben la față, cu o venă de la gât zbătându-i-se … voioasă.

P.S.-2 E adevărat, nu Eminescu a zis-o, ci Vlahuță, dar cine ar mai fi citit ce am scris eu dacă nu-l puneam pe Eminescu în titlu?! Și, până la urmă, de ce n-aș avea voie să fiu și eu … român?!

Anunțuri

3 gânduri despre „Anacronicul Eminescu

  1. Eu cred că brambureala este totală, iar tovarășul face și pe dracu-n patru ca să depună prin stressul acesta imbecil cât mai mult colesterol pe arterele celor cărora nu le place strada. De ce-i dați satisfacție? Undeva, într-un articol de-al meu de anul trecut, ziceam că „ok-iștii” ăia de peste ocean au și ei o vorbă ceva mai deșteaptă: „să nu înveți porcul să cânte, fiindcă îți pierzi timpul și enervezi și porcul”…

    • I-am dat satisfactie devoalandu-l ca este MINCINOS?!? In cazul asta, sa consideram ca este o incercare de a le deschide ochii celor care, nefiind slujbasi de-ai lui, n-au apucat sa-i citeasca pornirile ODIOASE.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s