Pandemie de sinceritate la români

Mă îndoiesc că va mai putea interveni cineva să o stopeze, astfel că finalul va fi cel meritat.
Sub formă de epidemie, adicătelea la nivel oarecum mai restrâns și cu intensitate mai mică, sinceritatea asta pandemică îi însoțește cam de mult pe români. Căci, mai mereu ei și-au manifestat zgomotos adeziunea la niște idealuri care frumos sunau când erau recitate de niște oratori pricepuți, dar mai nimic nu simțeau clocotind în ei cei care aplaudau și strigau urale. Mulți nici măcar nu pricepeau ce vroise a zice oratorul. Puțini erau cei în care acele idealuri rezonau oarecum cu propriile lor credințe și trăiri, cei mai mulți erau doar surse de aplauze și urale false. Profitând de faptul că, de bine, de rău, le era asigurat un loc de muncă, cei care falsificau adeziuni se acopereau cu lozinci mai jenante decât alea pe care le recitaseră alții, iar ei nici nu le înțeleseseră, dar le aplaudaseră. „Ce vrei bă, să faci, nu vezi că asta-i situația?! Te pui cu partidu?!” era una din scuzele lor mincinoase.
Acum a dispărut partidu’. Și?! A dispărut falsul? Să fim serioși! Acuma, s-a transformat în pandemie. Căci, a crescut exponential numărul celor care urlă, fluieră, aplaudă după cum li se comandă. Iar acuma sunt mai mulți comandanți, nu mai este doar unu, iar lozincile pe care aplaudacii le ovaționează sunt mult mai multe. Sunt atât de multe încât nici cei care le lansează nu le mai știu și nici măcar nu le înțeleg. Dacă, înainte, măcar cei care le recitau le înțelegeau, acuma nimeni nu mai știe ce recită și de ce. Acuma, toți s-au transformat în feisbuci și vuvuzele. Iar ăla din vârful dealului, primul lansator de lozinci al căror conținut îi este totalmente străin propriei înțelegeri, nu este ca ăia de dinaintea lui. În timp ce înaintașii lui vroaiu binele acestei țări, chiar dacă nu știau cum să facă să simtă și locuitorii, nu doar să le asculte lor lozincile, ăsta de acum vrea, în mod evident, răul. Căci nu s-a inventat țară care să o ducă bine în timp ce populația se bate, împărțită în găști, benzi, tabere chiar de borfașul aflat în fruntea țării.
Bine, bine, dar ce are asta cu sinceritatea din titlu?! Păi, are. Căci, de fapt, manifestările actuale ale românilor sunt manifestări ale pandemiei de sinceritate care i-a cuprins. Acuma, așa cum se manifestă, de fapt, ei mărturisesc omenirii că ei așa sunt. Dezbinați, mincinoși, bătăuși, mari iubitori de vrăjeli politice, lesne manipulabili, nicidecum așa cum tot erau prezentați ca fiind uniți, ospitalieri, demni și alte formule d-astea mincinoase. Iar manifestările lor de maximă sinceritate aruncă la gunoi toate așa zisele povești istorice despre urmașii dacilor cei drepți și viteji. În curând, ca efect al acestei epidemii, vor deveni urmași ai pieilor roșii cele fugărite, furate și până la urmă închise în țarcuri într-un fel de grădini zoologice, în care vor fi expuși ca reprezentanți ai omului din familia cunoscută în urmă cu multe decenii sub numele de români. Desigur, cei care vor rămâne aici, în rezervație. Căci, foarte mulți vor alege să se ducă servitori pe alte meleaguri. După ce se vor grozăvi cu ce au realizat ei, spre înserarea vieții vor încerca să le spună nepoților “A fost odată, ca-n povești/ A fost ca niciodată …”. Numai că nepoții vor râde și-i vor întreba … în ce limbă vorbesc, că ei nu înțeleg ce le spune. Și oricât s-ar strădui, și oricâte decorații străine ar avea în piept, nu vor putea spune niciodată, în nici-o altă limbă „A fost odată, ca-n povești/ A fost ca niciodată …”

Anunțuri

8 gânduri despre „Pandemie de sinceritate la români

  1. Superb. Oare cine are curiozitatea sa te citeasca si, apoi sa mai si cugete. Suntem un popor cu mult potential, dar numai in faza de intentie. Multi oameni de valoare se pierd in false dispute, care de fapt pleaca de la niste premise gresite. Ar mai fi o „virtute” a poporului roman: invidia, uitatul peste gard (nu am mai pus ghilimelele de rigoare), care a fost si este intretinuta de cine trebuie, caci pana acum a dat roade si tinde sa devina generala. Prodan A.

    • Doar atâtea… „virtuți” are poporul român? Ohoo, vă asigur, are cu mult mai multe… Vă voi da un singur exemplu – trădarea. C. V. Tudor, pe care niciodată nu l-am „înghițit”, a spus cândva o vorbă mare: „Fibra trădării face parte din constituția fizică a poporului român! Toți marii conducători ai românilor au pierit prin trădare”! Un studiu elaborat de istorici prestigioși indică faptul că, de-a lungul istoriei, poporul român s-a dovedit a fi cea mai trădătoare națiune din lume. Nu cunosc un război mai drept pentru români ca Primul Război Mondial. Și totuși, au existat și atunci trădători. Și nu fitecine, ci ofițeri superiori. Întru comemorarea a 100 de ani de la moartea generalului David Praporgescu, am ridicat o cruce din beton armat în apropierea locului unde a căzut bravul general (în Piciorul Boului, sub Apa Cumpenită). Am rămas uluit când, câțiva consăteni de-ai mei (sunt originar din Greblești) mi-au spus că generalul Praporgescu nu merită atâtâtea onoruri, fiindcă, unii zicaeu că, vezi Doamne, ar fi trădat, iar alții că obișnuia să împuște soldații dacă aceștia ezitau cumva s-au încercau să dezerteze. Le-am cerut amănunte, argumente în susținerea afirmațiilor lor. Nu aveau! Mi-au spus doar că au auzit ei astea din gura unui veteran din Primul Război Mondial. Eu însumi era să fiu linșat în ianuarie a. c., la un simpozion de celebrare a Micii Uniri (http://www.ramnic.ro/articole/pnbspspan-stylefont-size-mediumnbspspan-stylefont-family-timesromanr-text-align-justifysingur-icircmpotriva-tuturorspanspan-stylefont-size-mediumspan-stylefont-family-timesromanr-text-align-justifybr-spanspanspanp-82843/2017-01-26) când, am susținut, cu argumente, că Monstruoasa Coaliție n-a fost deloc monstruoasă, că A. I. Cuza trebuia îndepărtat, altfel Unirea risca să se destrame, și că niciodată nu a existat în istoria poporului român o clasă politică mai responsabilă și mai patrioată decât aceea care l-a adus ca domn al României pe prințul Carol de Hohenzollern Sigmaringen.

      • Nu mi-am propus sa scriu un tratat despre „virtutile” romanilor. Mi-ar fi luat 200 de ani si ma tem ca nu mai am atatia ani de trait. Ar fi ramas tratatul neterminat si cine stie cum l-ar fi rasucit romanii. Doar sunt experti in „a pupa azi” si „a trada maine”. Mai ales acuma cand au si un conducator care-i calauzeste pe drumul manifestarii plenare a „virtutilor”!
        Si nici nu mi-am propus sa patrund in istorie, ci m-am rezumat la un tablou al zilelor noastre. Nu de alta, dar daca ma duc in istorie, sansele ca ceea ce nu am trait eu insumi sa-mi fie prezentat in diverse moduri, adeseori contradictorii, sunt maxime. N-am gasit definiti mai bine „istoricii” decat i-am definit eu in „Schimbare de paradigma in filozofia existentiala a turmei”. O aveti.

      • Domnule, draga, recunosc, te-am mai suparat pe acilea, si ITI CER SCUZE, cum am mai facut-o de altfel, dupa ce , m-am uitat si eu, ‘in oglinda”.
        Sincer, MI-A PLACUT ACEASTA POSTARE, si , sper sa fie, LA MAI MULTE, spre BINELE si LUMINAREA, noastra, a TUTURORA,, caci, in afara de DUMNEZEU, nimeni NU ARE ADEVARUL SI DREPTATEA, in varful degetului mic…
        Cu stima, pentru GAZADA, si pentru toti POSTACII , DE LA …”ALTFEL” !!!
        Vedem ce va iesi din porcaria din ..piatza, dar, desigur, si din….spatele pietzei!!!

      • Singur: Eu m-am, referit la comentariul lui Prodan Aurelian! Cum puteam să vă pretind așa ceva?

      • Pai, ziceti de la inceput cui va adresati. Indemnul asta e valabil si pt mine, ca si eu uit sa precizez cui ii spun ce spun.
        Ca, la cum afiseaza asta si la cat ma pricep eu, exista riscul sa ne luam la bataie pentru chestiuni pe care nu ni le spunem unul altuia, ci fiecare le spunem altcuiva.
        Oricum, nici mie nu mi s-a parut ca mia-ti fi pretins dvs. ceva, iar din formularea „Cum puteam sa va pretind asa ceva?” reiese ca-mi cunosteti „afinitatile” pt istorie si d-aia nu mi-ati fi putut pretinde.

    • Desigur, doar s-a românizat și el, nu? Ce, Iohannis e neamț? Aiurea! E neamț românizat, adică neamț ca origine și român ca apucături, ba. așș zice că, pe alocuri, e mai abitir ca românii!
      Și, de unde până unde „tovarășe”, ce am tovărășit eu cu tine? (am folosit singularul fiindcă TU l-ai folost primul la adresa mea, deși habar n-ai cine sunt și
      „ce-mi poate pielea”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s