Jegul politic

Maldăre de autori de cărți, de tratate, de enciclopedii, de lucrări de doctorat au analizat, au radiografiat, au răsucit pe toate părțile o mulțime de caracteristici, de trăsături, de calități și defecte ale politicienilor. Nefiind politician și nefiind interesat în aprofundarea acestui domeniu, nu cunosc nici-un autor, dar așa, ca simplu trecător prin viață, chestiune care mă obligă să mă intersectez și cu politica, sunt tentat să-mi imaginez că cei care au scris despre calități au scris uitându-se în oglindă, iar despre defecte au scris numai uitându-se la alții.
N-am văzut, dar nici n-am auzit pe nimeni, niciodată, definind, analizând, sau măcar pomenind jegul politic, ca trăsătură specifică politicienilor, diferită de celelalte calități și defecte. Este o chestiune pe care nici eu n-am studiat-o dar care „mă trage de ochi” de câțiva ani buni, ori de câte ori sunt martor involuntar al unor manifestări la care participă politicieni.
Întrucât n-am cunoștințele necesare pentru a dezvolta teoretic acest subiect, mă rezum la a prezenta un exemplu concret, edificator pentru ceea ce vroiesc eu a spune. Am prins o secvență la televizor, în care se discuta despre manifestațiile din capitală.
Ca o paranteză, eu rămân ferm la părerea că alea sunt manifestări ale oligofreniei sociale. Că sunt folosite de unii și de alții, este o altă mâncare de pește. Și doctorii se folosesc de bolile pacienților pentru a elabora lucrări și a obține titluri științifice. Nu e nimic rău, în cazul doctorilor, ba e chiar lăudabil. Altminteri, nici-un singur doctor nu ar putea depista toate manifestările aceleiași boli pe o multitudine de pacienți, dintre care, unii, pot ajunge chiar pacienții lor. Că, așa se întâmplă în viață. Loviți de aceeași boală, ne manifestăm diferit, dar ne așteptăm ca doctorii să ne vindece. Sunt sigur, însă, că cei care se folosesc de oligofrenia socială nu o fac pentru a descoperi cum să o trateze, pentru a o vindeca, ci numai pentru a descoperi cum le poate aduce lor cât mai multe foloase. Am închis paranteza.
În discuțiile de la televizor a venit vorba despre faptul că o parte din nemulțumirile celor din stradă ar fi fost generate de dorința guvernului de a obliga firmele multinaționale să plătească impozit pe profit în țară, nu acolo unde-și au ele „mama”. Când a venit vorba de acest subiect, a intervenit o duduie blondă și durdulie. Atât de durdulie încât cred că de aia nu a fost trimisă ca europarlamentar. Că n-ar fi fost credibilă. Cum să creadă europenii, care știu că românii sunt săraci și prost hrăniți, că o româncă poate fi așa de durdulie?! În schimb, europenii o cred că este româncă pe aia care-și poartă alcoolul la ea, în cearcăne. Doar, se știe că românii sunt bețivi, deci e clar româncă. În plus, nu scapă nici-un prilej pentru a împroșca România cu rahat, pentru orice se întâmplă în țară, iar asta este tot o caracteristică a românilor, recunoscută pe plan internațional. Căci, nu-i așa, mulți dintre cei plătiți de România cu bani frumoși, pentru a o reprezenta și ei frumos, nu scapă nici-un prilej pentru o face de kko. Așadar, duduia cu cearcăne da, este clar româncă, dar aia durdulie …
Dar ce a zis duduia durdulie? A sărit ca arsă că, de fapt, inițiativa impozitării multinaționalelor în țară a lansat-o, încă din urmă cu un an, partidul dumneaei, anume PNL, nu guvernul actual.
Parcă n-aș mai dezvolta subiectul, căci până și extratereștrii au identificat deja jegul politic. Pentru că, partidul durduliei dudui este susținător al manifestațiilor, atât în stradă cât și în parlament! Nu știu cum altfel decât jeg politic ar putea fi numit un asemenea comportament. Să-ți propui să faci ceva bun pentru țară, din varii motive să nu ajungi, totuși, la guvernare, iar când vor alții să facă ceea ce tu însuți vroiai să faci, să te bați cu ghearele și dinții să nu-l lași să facă!?! Păi, să nu se supere durdulia duduie, eu sunt perfect îndreptățit să cred că, atunci când au lansat această inițiativă, de fapt au mințit ca niște jegoși și nu aveau de gând să implementeze chestiunea cu impozitarea multinaționalelor. Căci, dacă nu ar fi mințit, de ce s-ar fi opus acuma?!? De ce ar fi încurajat manifestațiile împotriva unei măsuri pe care și ei doreau să o implementeze!?
De fapt, de 27 de ani, în România, eu n-am cunoscut decât politcieni jegoși. Jegoși politic, desigur, că am avut norocul să nu stau pe aproape de ei, să văd dacă nu cumva … Promit mincinos și apoi se luptă cu disperare să împiedice înfăptuirea de către alții a ceea ce ei înșiși promiseseră.
În România, eu am văzut UN SINGUR politician care a spus, referindu-se la o măsură politică benefică întregii țări, nu doar partidului lui, atunci când a ajuns la guvernare: “Această măsură nu a fost inițiată de partidul nostru, dar și noi o susținem pentru că este bună pentru România”. Îl chema Victor Viorel PONTA și a fost atacat de toate hahalerele jegoase din politica românească, în frunte cu MARELE ESCROC IMOBILIAR, cel care A SPART ROMÂNIA ÎN DOUĂ încă de când era doar candidat, cel care s-a pretat la a se folosi de morți pentru a-și impune voința bolnăvicioasă. A fost atacat pentru că reprezenta un model care i-ar fi lăsat pe ei în fundul gol, în văzul lumii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s