Plin de mânie

Mai e o zi de vacanță. Una singură! Și, mai și plouă, pe ici pe colo. Păi, pe bune, ăsta n-ar fi un motiv de mânie? Totuși, pentru ca mânia să fie deplină și plenară, vă sugerez să dați o fugă până în locanta muzicală să degustați acel „Meniu plin de mânie”. Garantez mânia!
Locanta muzicală o găsiți chiar în bara neagră de deasupra acestei postări.

Anunțuri

Cetățeanul

Astăzi, când să urc la Kaufland, banda rulantă era blocată de un cărucior. În cărucior, un zgâmboi cu șapcă de șmecher mai mare decât el. Doar ochii i se mișcau în cap. Ca de obicei când îmi ies în cale ființe din astea, nu m-am putut abține și „l-am atacat”: “Ce faci, dom’le, de ce blochezi accesul cetățenilor la cumpărături?!” Am avut noroc că mămâne-sa era o femeie normală, cu un minim simț al umorului astfel că, după ce mi-a aruncat o ocheadă, suficientă ca să-și zică în gând „Apăi, după cum arată, moșu ăsta nici nu știe să fie serios, darămite să mai și vrea să fie”, s-a angrenat în jocul meu. Cică “Da’ ce, dom’le, eu nu sunt tot cetățean?!?”. Între timp, ochii cetățeanului se învârteau de la unul la altul, fără să scoată nici-un sunet. Continuă lectura

Mărturisire de geambași

Gembașii, se știe, furau cai, le tăiau coama, sau coada, sau le puneau o stea în frunte, ca să nu fie recunoscuți, și apoi îi vindeau. Cum, cai, în ziua de azi, nu se mai găsesc prin România, geambașii actuali fură câte o idee, câte o opinie, o vopsesc, o ciuntesc sau o înfloresc, după cum le comandă șefii, și o vând ca știre de presă. Geambași fiind, ei habar n-au că ceea ce vând îi definește pe ei. Continuă lectura

123

Așteptam autobuzul 123. De obicei, vine în cel mult două minute de la momentul apariției mele în stație, motiv pentru ca soția, care-l așteaptă câte o jumătate de oră, să-mi atribuie cele mai „înălțătoare” calificative referitoare la norocul meu. Continuă lectura

Meniul din bodegă

Pe când băteam câmpia virtuală căutând … cai verzi pe pereți, din care am preparat ceea ce am postat cu titlul CONSECINȚE PASCALE în locanta mea muzicală, am dat peste niște oameni care cântau într-o bodegă. Am zis OAMENI, pentru că cei care cântau erau și tineri, și vîrstnici și chiar și copii. Îmi pare rău că am uitat cum se numea bodega aia. Nu știu dacă aceia care cântau sunt constituiți în vreo formație, dar, acolo unde i-am găsit eu, apărea numele JOVENES CANTADORES. Sau, poate, sintagma asta s-o referi la altceva!?! După vorbă, după port, cred că erau spanioli, eventual din aceia din insulele Canare. Continuă lectura