Paranteze

Nu voi aborda în aceste rânduri domeniul în care paranteza apare în expresii de genul “Ia uite-l/o și p-ăla/aia ce paranteze are!”. E mult prea complex pentru mine. Atât de complex încât eu nu am înțeles niciodată, nici când eram copil, nici când eram adolescent, nici când eram tânăr burlac și nici acuma, pornirea unor ființe de a se uita la picioarele celorlalți oameni, fie acele ființe fete, sau băieți. Fac această precizare pentru că mi s-a-ntâmplat să întâlnesc și fete care se uitau la picioarele băieților, nu numai invers.
În matematică, se știe, se vehiculează cu două tipuri de paranteze, anume paranteza rotundă și paranteza pătrată. Am în vedere strict cuvântul paranteză. Căci, ca funcție a parantezei, se știe că mai există și acolada și, poate, or mai exista și altele de care nu știu eu. Cuvântul paranteză, însă, este întâlnit numai în legătură cu parantezele rotunde și cu cele pătrate.
Mărturisesc că, de ceva vreme, îmi tot storc creierii doar, doar oi reuși să inventez și eu alt fel de paranteză. M-am gândit la paranteza triunghiulară, la paranteza trapezoidală, chiar și la paranteza paralelipipedică, dar n-am reușit să găsesc exemple grăitoare, astfel încât să înțeleagă și cititorii ce vroiesc eu a zice. Că, așa, să înțeleg numai eu, nu e nevoie să descriu pe blog ce înțeleg eu, pentru mine, în sinea mea.
Și, totuși, am reușit. Am descoperit paranteza … hiperbolică! Nu mă credeți? Hai să o explic.
Adeseori, atât în scris, cât și în vorbire, se folosește expresia “fac o paranteză”, sau “în paranteză fie spus”, sau “deschid o paranteză”. Introducând această formulă, ne abatem de la subiectul pe care-l dezvoltam inițial, pentru a aduce în discuție ceva care susține sau lămurește acel subiect. Atunci când se apelează la asemenea paranteze în scris, de obicei ele, parantezele, se și închid.
Numai că, în vorbirea liberă, am întâlnit oameni care, în timp ce-ți povestesc cum e pe Soare, de exemplu, la un moment dat fac ei o paranteză și încep să-ți spună cum e pe Lună, uitând să mai închidă paranteza și să finalizeze povestea cu Soarele. Ba, mai mult, mai deschid o paranteză și în paranteza cu Luna și-ți povestesc cum e pe Saturn, apoi cum se face salata de vinete, cum îi făcea bunica ciorapi de lână și de ce nu are încredere în Dragnea, niciodată ne mai revenind la cum e pe Soare, astfel că, în loc de lumină solară, îți lasă în cap o beznă, nici măcar … lunară.
Pentru Dumnezeu, cum altfel decât hiperbolică s-ar putea numi asemenea paranteză? Căci, parcă, hiperbola are o ramură care tinde asimptotic către un ceva pe care nu-l atinge niciodată.

P.S. Noroc că am recitit de 14 ori acest text. Asta m-a ajutat să le tai macaroana eventualilor răutăcioși, care m-ar fi putut ataca în legătură cu tipurile de paranteze. Stați liniștiți! Mi-am amintit că există și paranteza deschisă, dar aia nu se întâlnește în matematică!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s