Metroul cu zână-2

Inițial am vrut să zic „Metroul cu iepuraș”. Noroc că m-am prins la timp despre ce era vorba, de fapt!
Băi, ce memorie au ăștia de la Metrorex! Nu înțeleg de ce se tot iau de ei ba călătorii, ba ăia de la Primărie. Cred că din invidie. Eu îi admir. Păi, dacă până și eu uitasem, dar ei n-au uitat … N-au uitat și ieri mi-au trimis-o. I-au dat om de serviciu care o ținea în brațe. Probabil, era un funcționar de la ei, de la Metrorex, angajat pentru așa ceva. A venit și mi-a așezat-o chiar în față, ca să nu-mi mai sucesc eu gâtul. Formatul – cel obișnuit. Ochii acopereau jumătate din suprafața feței, boticul cărnos, năsucul aproape invizibil. M-a derutat în prima fază pentru că avea pe cap o căciuliță din aia cu urechi de iepuraș. D-aia nici nu mi-a dat seama de la început și era să scriu „Metroul cu iepuraș”. Doar când a coborât mi-am dat seama. Atunci s-a uitat fix la mine, a ridicat mânuța, a fluturat-o și mi-a spus, șoptit „Pa, pa!”. De-abia atunci mi-am dat seama cine era. Era zâna din metrou. S-au închis repede ușile, că am vrut să cobor după ea când mi-am dat seama. E adevărat că, după ce a coborât, m-am întrebat cum Dumnezeu s-a menținut cam la aceeași vârstă, la aproape un an după ce … M-am liniștit repede, amintindu-mi că mai cunoscusem eu niște zâne care, după ce au serbat împlinirea a 28 de ani, în următorii zece ani serbau, în fiecare an, împlinirea a 29 de ani. Deci, la zâne, se poate. Asta m-a convins că ea era. Zâna mea, din metrou.
07.04.2017
p.s. Recitind rândurile de mai sus mi-am dat seama că sunt cam eliptic, dacă nu cumva de-a dreptul ecliptic, pentru cititorii care n-au apucat să citească „Metroul cu zână” și nici n-au apucat să cumpere „La capătul drumului-The bestial bonus” așa că o reiau acuma. Mai ales că nici cartea nu se mai găsește.

Metroul cu zână

Când am văzut-o coborând, n-am mai avut răbdare să merg până unde aveam eu treabă. Am coborât la prima și m-am dus direct la conducerea celor de la metrou. M-am dus și le-am zis:
-Băi, oameni buni, băgați măi zâne în toate metrourile, nu numai în unele. Să știți că dacă nu băgați, pe mine mă pierdeți de client. Și, vorba aia, voi trăiți pe spinarea mea. La trei drumuri pe săptămână, ale mele, dacă mă mut la ăia cu tramvaiu’ muriți de foame.
-Stai puțin, bă moșule! Ce zână, bre?!
-Zână, mă, d-aia care a fost în metroul cu care am mers eu azi, ce, vă faceți că nu știți?. Păr blond lung, cu o șuviță de deasupra frunții dată peste cap și prinsă cu o agăfriță …
-Vrei să zici cu o agrăfiță!?
-Nu! Cu o agăfriță! Așa se numește, că așa-i zicea Gabi a mea când era și ea zână. Deci, păr blond, lung, năsuc mic, botic mic, obrăjori bucălați, ochi mari albaștri. Când s-a uitat o dată la mine, ăla am fost. M-a pironit acolo, cu ochii lipiți de ea. Și bună la suflet. Știu, că am văzut-o când a coborât. A luat în brațe cățelușul de pluș. Hai că v-am spus prea multe deja!
Și am plecat. Făceau ei pe nebunii, dar m-au luat în serios căci, când m-am suit în următorul metrou, au și trimis-o. Mă rog, trecuse prea puțin timp de când am plecat eu și n-au apucat să facă o zână cât prima, au trimis una în formare. Ca să o ajute, i-au dat un om cu ea, să o țină în brațe. În rest, la fel ca prima. Și asta s-a uitat o dată la mine și … ăla am fost.
S-au scos ăștia de la metrou. Nu mă mai mut la tramvai.
Din volumul “La capătul drumului –The bestial bonus

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s