Luna de miere

Sunt cetățean european și nord-atlantic, cu interese din Canada până-n Afganistan. De aceea, văzând în filme că așa se face, am petrecut și eu luna de miere când m-am căsătorit. Numai că, fiind și balcanic și varșovian pe vremea aia, luna mea de miere a durat trei zile. O zi la dus, una de stat acolo, în luna de miere, și una la întors. Continuă lectura

Anunțuri

Eu și pisica

Auzisem eu că niște mâțe intenționau să mă dea în judecată că fac discriminare literară, scriind numai povești cu maidanezi, singura poveste cu pisici fiind aia în care acuzam o pisică, respectiv pe motanul Sarsailă. N-aș fi acordat atenție acestui zvon dacă, astăzi, când mă duceam la Kaufland, nu mi-ar fi ieșit o mâță-n cale. Ca să elimin din fașă orice comentariu cu tentă politică, mergeam chiar pe mijlocul trotuarului, nici pe stânga, nici pe dreapta. Continuă lectura

Copilul meu

Mai zilele trecute, mă trezii cu o poezie de la John, cel supranumit Sor(Epure)scu. E cel care mă enervează pe mine fiindcă are mai multe cărți d-ale lui Marin Sorescu, decât am eu, și știe mai multe poezii d-ale lui, decât știu eu. Probabil, știind cât de tare mă enervează, John mi-a trimis ceva de înmuiat. Da’ d-aia cu efect garantat la ăștia ca mine. Cred că știa el ceva ce nu știam eu că știe! Continuă lectura

Izvorul întrebărilor

Zilele trecute am fost la neurolog. Un amic, văzându-mă la ce ușă așteptam, m-a-ntrebat ce caut acolo. „Mă duc să văd dacă e bine, că, știi, neuorologii o mai iau pe lângă drum, uneori” i-am răspuns eu șmecher. Când am ieșit mi-am dat seama că nu fusesem deloc șmecher, pentru că s-a constatat că eu eram perfect, dar neurologul a rămas cam … Bine, bine, era neuroloagă, căci, se știe, când mă duc eu la spital, Dumnezeu bagă numai doctorițe în tură. Continuă lectura

Naivul perfect

Am fost la doctor. Ei, bine, da, era doctoriță, că nici nu mă mai crede nimeni dacă spun că era doctor! Că veni vorba, mă întreb dacă nu cumva ele mă vânează. S-au vorbit între ele și se distrează. Pentru că și stomatoloaga, și dermatoloaga, și pneumoloaga, și internoloaga, și familioloaga, și oftalmoloaga, și orelist…oloaga, și reumatoloaga, și cardioloaga de cîte ori mă prind constată că n-am nimic de domeniul specialității lor. Rectific. Afirmația nu este valabilă la stomatoloagă, din păcate! Celelalte constată că … sunt perfect! De fapt, știau de la mine, că eu le spusesem că sunt perfect. Mă rog, eu le spusesem că sunt perfect inutil, dar și asta este tot o chestie care ține de domeniul perfecțiunii, nu?! Probabil, ele între ele s-au înțeles că ar trebui să mă trimită la psihiatru. Ba, una chiar și-a luat inima între dinți și m-a trimis. M-am dus, ce dracu era să fac. M-a consultat ăla de patru ori la rând, de fiecare dată întrebându-mă dacă, într-adevăr, chiar mă trimisese un medic la el. După cel de-al patrulea tur de verificări și testări, mi-a zis că ar trebui să se ducă la el cei care m-au trimis pe mine la el.
Am terminat introducerea, încep cuprinsul. Continuă lectura