Luna de miere

Sunt cetățean european și nord-atlantic, cu interese din Canada până-n Afganistan. De aceea, văzând în filme că așa se face, am petrecut și eu luna de miere când m-am căsătorit. Numai că, fiind și balcanic și varșovian pe vremea aia, luna mea de miere a durat trei zile. O zi la dus, una de stat acolo, în luna de miere, și una la întors. Continuă lectura

Anunțuri

Întrebări pentru madam Țățoiu

Madam Țățoiu este o duduie nelipsită de la posturile de televiziune. Nu este politician, nu este filozof dar se pricepe la absolut orice. Politică? Madam Țățoiu are soluții. Cultură? Madam Țățoiu este expertă. Amor? Uliu, să te ții, căci madam Țățoiu sparge amorul! Comerț, securitate, strategii, economie? Madam Țățoiu îi pune la punct pe toți. Iar dacă e vorba de religie, papa însuși și toți patriarhii își iau notițe după prelegerile ei. Nu am urmărit eu toate intervențiile ei pentru că, atunci când apare, mut pe alt post, dar nu m-aș mira dacă i-a pus la punct pe ăia de la CIA, pe ăia de la ISIS, pe ăia de la KGB și pe ăia de la MOSSAD, că pe militarii români, cu siguranță, îi are la degetul mic. Continuă lectura

Eu și pisica

Auzisem eu că niște mâțe intenționau să mă dea în judecată că fac discriminare literară, scriind numai povești cu maidanezi, singura poveste cu pisici fiind aia în care acuzam o pisică, respectiv pe motanul Sarsailă. N-aș fi acordat atenție acestui zvon dacă, astăzi, când mă duceam la Kaufland, nu mi-ar fi ieșit o mâță-n cale. Ca să elimin din fașă orice comentariu cu tentă politică, mergeam chiar pe mijlocul trotuarului, nici pe stânga, nici pe dreapta. Continuă lectura

Copilul meu

Mai zilele trecute, mă trezii cu o poezie de la John, cel supranumit Sor(Epure)scu. E cel care mă enervează pe mine fiindcă are mai multe cărți d-ale lui Marin Sorescu, decât am eu, și știe mai multe poezii d-ale lui, decât știu eu. Probabil, știind cât de tare mă enervează, John mi-a trimis ceva de înmuiat. Da’ d-aia cu efect garantat la ăștia ca mine. Cred că știa el ceva ce nu știam eu că știe! Continuă lectura

Izvorul întrebărilor

Zilele trecute am fost la neurolog. Un amic, văzându-mă la ce ușă așteptam, m-a-ntrebat ce caut acolo. „Mă duc să văd dacă e bine, că, știi, neuorologii o mai iau pe lângă drum, uneori” i-am răspuns eu șmecher. Când am ieșit mi-am dat seama că nu fusesem deloc șmecher, pentru că s-a constatat că eu eram perfect, dar neurologul a rămas cam … Bine, bine, era neuroloagă, căci, se știe, când mă duc eu la spital, Dumnezeu bagă numai doctorițe în tură. Continuă lectura