Ce păzește societatea civilă?

Dom’le, sunt de-a dreptul bulversat, bine dracului că încă nu m-au buldozerizat!, de ceea ce văd/aud prin spațiul nimănui. Adică, spațiul ăla unde se manifestă vârtos societatea civilă în veghea ei asupra democrației.
I-auziți acuze la adresa celui desemnat premier: Continuă lectura

Anunțuri

Luptăm cu viața?!

Zilele astea mi-a ieșit în cale „zmeul” de la etajul unu. Așa-i zic eu unui băiețel de vreo șase, poate șapte, anișori, nepoțelul unor vecini de la etajul unu, vecini la care locuiește zmeul, părinții lui fiind ocupați toată ziua cu serviciul și cu tot felul de alte treburi. Și de data asta, ca de fiecare dată când l-am văzut, zmeul fugea. La câțiva metri în urma lui venea bunica. Am întrebat-o dacă zmeul merge vreodată, spunându-i că eu nu l-am văzut decât alergând. Continuă lectura

De la ACUS mi se trage

Nu cred să nu mă fi lăudat eu până acuma că primesc ACUS – revistă trimestrială a Cenaclului Umoriștilor Sibieni “Nicolaus Olahus”. O primesc prin amabilitatea celui care o și îngrijește, adică îi culege textele, le aranjează și “comite” și tehnoredactarea, anume Ștefan-Cornel RODEAN. Ca să nu uit, voi spune acuma, fără să dezvolt, că numai cei care nu l-au cunoscut direct, ci doar parcurgând ACUS, își pot imagina că domnia sa ar fi DOAR umorist. Continuă lectura

Am mai descifrat un mister

Dacă mă apuc și descriu doar descifrarea, foarte posibil, mulți cititori nu vor înțelege nimic, pentru simplul motiv că nu știu despre ce mister era vorba. Așa că, mai întâi voi relua misterul. Cei care au citit „La capătul drumului-The bestial bonus” pot sări peste, lor fiindu-le cunoscut acest mister, întrucât l-am publicat în acea carte. Continuă lectura

Priorități

Zilele trecute, doar ce-am ieșit din bloc și mi-a tăiat calea un băiețel. Era așa de grăbit și de hotărât, încât aproape alerga spre locul în care alți câțiva ca el îl așteptau să bată mingea. Chiar în dreptul meu, zmeul a avut un acces serios de tuse. Nici nu s-a oprit, a continuat să se deplaseze în pasul ștrengarului, nici mimica feței nu i s-a schimbat, era toată un zâmbet și o nerăbdare să ajungă mai repede la joacă. Continuă lectura