De la ACUS mi se trage

Nu cred să nu mă fi lăudat eu până acuma că primesc ACUS – revistă trimestrială a Cenaclului Umoriștilor Sibieni “Nicolaus Olahus”. O primesc prin amabilitatea celui care o și îngrijește, adică îi culege textele, le aranjează și “comite” și tehnoredactarea, anume Ștefan-Cornel RODEAN. Ca să nu uit, voi spune acuma, fără să dezvolt, că numai cei care nu l-au cunoscut direct, ci doar parcurgând ACUS, își pot imagina că domnia sa ar fi DOAR umorist.
Ei, bine, în mod cu totul și cu totul neașteptat și neimaginat, acest ACUS „m-a lovit” în interesele mele de familist și voi devoala cum anume.
De cum primesc ACUS, caut repede să văd dacă a apărut și vreun text d-al meu. Dacă nu a apărut, i-l pasez imediat soției. Dacă a apărut, încep și-l citesc cu voce tare, râd în hohote, exclam „EXTRAORDINAR!”, mă bat cu palmele peste genunchi. Repet secvențele astea de vreo șapte ori, în timp ce umblu prin casă, ca să fiu sigur că au auzit toți conlocuitorii. Apoi chem vecinii și le citesc, după care ies în fața blocului și reiau spectacolul. De-abia după aia i-l pasez soției. Iar ea citește tot. De cum îi place ceva, respectiv cam tot, îmi citește și mie, cu voce tare. Și, uite așa, citesc eu ACUS-ul de două ori. Pentru că, n-am spus, dar înainte de a i-l da ei, citesc și eu celelalte texte, dar pe furiș.
De la o vreme, soția s-a îndrăgostit de ceea ce apare în ACUS având-o ca autoare pe Vali SLAVU. Mă rog, la început, noi am crezut că este autor, dar ne-a lămurit Ștefan-Cornel RODEAN, chiar ne-a lămurit de vreo două ori, pentru că, după prima lămurire, eu mi-am făcut datoria și am uitat. Practic, nu mă pot înțelege cu soția până nu se satură ea de citit cu voce tare, de enșpe ori, tot ce a scris Vali SLAVU.
Văzând în ce situație am ajuns, m-am plâns lui Cornel RODEAN, formulând chiar un fel de acuză la adresa ACUS-ului. Bag seama că plângerea mea a ajuns și la Vali SLAVU. Consecința a fost că m-am trezit cu poștașul la ușă, care mi-a adus volumul “Călătorie în lumea fabulei”, volum scris de … Vali SLAVU, apărut la editura Karina în 2014. Nu îmi dau seama dacă o fi fost lucrătură a lui Dumnezeu, dar așa pare. Pentru că, din momentul acela, eu am rămas, practic, fără soție. I-am și scris lui Vali SLAVU că-mi este datoare cu o soție, întrucât cea pe care o aveam s-a luat cu fabulele ei și nici nu mă mai cunoaște.
De ce zic că n-ar fi de mirare să fi fost lucrătură a lui Dumnezeu? Pentru că, am aflat pe căi oculte, adică d-alea cu zero cultură, că Vali SLAVU s-a născut în mai 1970. Păi, în mai 1970, ne-am întâlnit eu și cu cea care mi-a fost soție până la … ACUS, pe malul Dunării revărsate. Noi fiind amândoi bucureșteni, firesc, ne-am cunoscut în … Tulcea. Ei, este că se leagă?! Așa a stabilit atunci Dumnezeu pentru noi doi : „De acum și pân’la … ACUS”.
Și mai pot aduce o dovadă. Iată ce a scris Vali SLAVU despre leu, adică despre mine, nu? Și pe urmă o să vedeți cum se leagă cu ce am scris eu însumi despre același leu, adică despre mine.

***
Soluție pentru menținerea puterii – de Vali SLAVU

Un leu, ajuns manager la o firmă,
De felul său, un bun conducător,
Prin muncă și putere se afirmă,
Dar asta nu-i pe placul tuturor.

Se duce-n locul unde se lucrează,
Supraveghând atent cum merge treaba
Și, precaut, adeseori veghează
Să nu stea nici un angajat degeaba.

Girafa, șefă peste trei sectoare,
Când șeful trece-n grabă, ocupat,
Întinde-n glumă lungile-i picioare
Și-l pune la pământ imediat.

Pe post de curier, urangutanul
Se-aruncă-n fața bossului, ca vântul,
Când pleacă-n misiune, bădăranul,
Și-l face iarăși una cu pământul.

Ajunse leul nostru demn de milă …
De câte ori se duce prin sectoare,
Când întâlnește-o zebră, o gorilă,
O piedică îi pune fiecare.

El nici nu rage, nici nu-i pedepsește,
Chiar dacă este încurcat mereu,
Deși s-a săturat, de-un timp, firește,
Să-l tot doboare, cât e el de leu.

Așa că i-a trecut ceva prin minte,
Și poate vi se va părea ciudat,
De-l veți vedea pe leu, de-acu-nainte,
Ducând în spate câte-un angajat.

Morala:
Un șef de vrea puteri neperturbate,
Nu țipă, nici nu ține predică,
Ci-i cară el pe subalterni în spate,
Să nu-i mai poată pune piedică!
***
Și iată ce scriam și eu, cu ceva ani în urmă, despre același leu, adică despre ăsta:
***
Zodia leului pricãjit – de … mine

Da, sunt leu. Unul mai pricăjit, dar leu. Habar n-am avut pậnă în urmă cu cậţiva ani că sunt leu. De fapt, eu habar n-aveam că aş fi ceva.
Din motive care încă îmi scapă, foarte mulţi cunoscuţi, colegi, prieteni şi chiar rude, inclusiv membri ai familiei mele, au început să-mi atragă atenţia asupra faptului că sunt leu. Unii, ca să-mi repoşeze nu ştiu ce leonism din mine. Alţii, cu speranţa că mă voi simţi măgulit de ceea ce îmi spun ei întrucật, vezi Doamne, nu e de ici de colo să ţi se spună cật eşti tu de leu. Cậţiva încercau să-mi atragă atenţia că, leu fiind, aş avea nişte calităţi pe care e păcat să nu mi le valorific.
Intrigat de toate astea, am luat şi eu un zodiac să văd ce mama naibii e cu leul ăsta şi de ce trebuie să suport eu atậtea critici sau laude din cauza lui. L-am citit şi am crezut prima dată că făcuseră mişto de mine toţi cei ce îmi ziseseră că sunt leu. Nu mă regăseam mai deloc. Dacă, în ceea ce priveşte lenea, de exemplu, cred că a mea e mai mare decật cea descrisă la leu, în schimb la capitolul cu laudele lucrurile nu numai că nu stau precum în zodiac, ci chiar sunt pe dos. Adică, mie nu numai că nu-mi face absolut nici o plăcere atunci cậnd cineva mă laudă, dar chiar mă deranjează şi devin suspicios. Mi se pare ceva în neregulă. Pentru mine lucrurile sunt simple-dacă cineva îmi place, sau îmi place ce face, sau îl apreciez, atunci îl admir, sau mă ataşez de el, sau fac ceva împreună cu el, dar în nici un caz nu mă apuc să-l laud. Mi se pare indecent. De aceea, eu nu suport laudele.
M-am tot întrebat, atunci, cum se face de mă consideră leu cei care au făcut zodiacul, pentru că nici total lipsiţi de logică nu pot fi autorii iniţiali ai acestui tip de lucrare statistică-căci cam asta cred eu că este zodiacul. Şi l-am citit de mai multe ori, pậnă am descoperit. Nu este important fiecare cuvậnt din zodiac, ci logica ce se desprinde. Iar la leu, logica este aceea că este o vieţuitoare dăruită cu ceva calităţi şi norocoasă. În clipa în care am înţeles asta, m-am văzut nevoit să admit că, da, sunt leu. Pentru că întotdeauna “Cineva” a avut grijă de mine şi îi sunt recunoscător. Chiar şi atunci cậnd a părut că mă loveşte, s-a dovedit în timp că nu mă lovea ca să-mi facă rău, ci ca să mă îndrepte pe drumul bun. Aşa că, recunosc, sunt leu. Dar tot le-aş sugera autorilor zodiacului să studieze dacă nu s-ar putea introduce încă o zodie. Zodia leului pricăjit, ca să încap şi eu, integral, acolo! Nu de alta, dar starea mea naturală este tristeţea, caracteristică nu-mi este măreţia, ci anonimatul, nu debordez de energie, ci dimpotrivă, muzica ce-mi place este aceea care are măcar o notă tristă, ceea ce mă înveseleşte în viaţă trece repede şi se uită, dar ceea ce mă întristează, chiar dacă se uită, lasă-n mine o urmă pentru că mi se dezlipeşte foarte greu de suflet.
Din păcate nu am la mine o poză a tristeţii să o arăt.
Curioşilor, le pot arăta, însă, o “poză muzicală’’, daca mă caută.

***

Și iată și extra-dovada că ceva s-a legat. Căci, dacă nu s-ar fi legat, de unde ar fi știut Vali SLAVU cum m-au bătut pe mine valurile și cum au trecut ele peste mine, când eram la DB-13, sau pe bricul MIRCEA, în cursa lor spre mal?

***
Cugetările unui val – de Vali SLAVU

Un val, în Marea … (nu contează care),
Venea spre mal, din ce în ce mai tare,
Gândindu-se că el și-ai lui confrați
Îi pot înspăimânta și pe pirați.
Iar țărmul, când îl vede, se-ngrozește,
Că-l erodează cât ai zice “pește”.
Când, cu mânie, se avântă-n zare,
Scufundă chiar și marile vapoare,
Iar să înece-un om – meteahnă veche –
E, pentru el, chiar … floare la ureche.
*
Cuprins de meditația adâncă,
Ajuns la mal, s-a sfărâmat de-o stâncă.
Morala – dacă judecăm la rece –
E clară: Ce e val ca valul trece!
***

Capitalist notoriu, cum mă știe toată lumea, democrat și civilizat d-ăsta modern, m-am gândit dacă nu cumva ar trebui să le pretind ceva daune … familiste, și ACUS-ului și lui Vali SLAVU. Din fericire, vechiul din mine a învins și mi-a transformat pretențiile financiare în …
Mulțumesc, Vali SLAVU și Cornel RODEAN, că … „m-ați lăsat fără soție”!

Anunțuri

2 gânduri despre „De la ACUS mi se trage

  1. Între noi fie vorba, Vali Slavu s-a pomenit la vreo câteva festivaluri de umor premiată ca Domnul Vali Slavu (are și diplomele acasă). Ferice de școlarii care au ca mentor un asemenea om ca dl. Vali Slavu ! Și ferice de cei care au primit un volum, fie el și de fabule, de la Dl. Vali Slavu.

    • Multumesc Marinica! Acuma nu mai mi-e rusine ca si eu o consideram domn, desi Cornel Rodean imi explicase de vreo doua ori ca e doamna. Iar cand am aflat ca mai este si „crecsatoare” de copii mi-a devenit si mai draga, eu avand un cult pentru asemenea oameni, „vinovata” fiind invatatoarea mea Sofia Pelerighin pe care, iata, nu am uitat-o nici dupa 64 de ani de cand „m-a luat in primire”.
      Si zilele asteas este la un festival de humor pe undeva, prin Bucovina.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s