Luptăm cu viața?!

Zilele astea mi-a ieșit în cale „zmeul” de la etajul unu. Așa-i zic eu unui băiețel de vreo șase, poate șapte, anișori, nepoțelul unor vecini de la etajul unu, vecini la care locuiește zmeul, părinții lui fiind ocupați toată ziua cu serviciul și cu tot felul de alte treburi. Și de data asta, ca de fiecare dată când l-am văzut, zmeul fugea. La câțiva metri în urma lui venea bunica. Am întrebat-o dacă zmeul merge vreodată, spunându-i că eu nu l-am văzut decât alergând.
Nu știu ce a crezut că aș vrea eu să spun, dar bunica a-nceput prin a-mi spune că trebuie să ne luptăm cu viața, până și noi, cei bătrâni, darămite cel mic.
Vorbele bunicii mi-au amintit de o-ntrebare pe care mi-o pusesem în urmă cu mai mulți. O reiau, pentru că n-am aflat răspunsul.

***

Întrebare simplã cu rãspuns compus

Am auzit adeseori îndemnuri de genul: “Ia viaţa în piept! Luptã-te cu ea, nu te lãsa!”. Desigur, sunt folosite şi alte formulãri, dar toate cu acelaşi sens-acela de a te lupta cu viaţa.
Întrebarea mea simplã sunã cam aşa: “De ce sã mã lupt, neapãrat, cu viaţa? Ce-ar fi dacă doar aş … convieţui cu ea? La o adicã, chiar şi în concubinaj! Adicã, fãrã acte. Pe bazã de bunã înţelegere. Eu sã am grijã de ea, ea sã aibã grijã de mine.”
Ei? Ce-mi rãspundeţi?

Din volumul “ALTFEL trecând prin viață

Anunțuri

2 gânduri despre „Luptăm cu viața?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s