Există și români care nu se droghează cu vrăjeli politice

Sincer, dacă n-aș fi văzut/auzit cu ochii/urechile mele, n-aș fi crezut nici bătut. Dar … am văzut și auzit! Continuă lectura

Anunțuri

Antecamera eternității

Toată viața eu am alergat. Nu, n-am fost maratonist, nici măcar alergător de fond sau semifond. De alergat în sens sportiv, n-am fost în stare să alerg mai mult de 200 de metri, sprint. E adevărat că atunci când simțeam că pleznesc, din varii motive, mă duceam și alergam câteva ture de stadion, destul de multe, ceea ce însemna câțiva kilometri, dar nu simțeam că pleznesc decât arareori. Toată viața am alergat în sensul că am mers foarte repede și, pe alocuri, chiar făceam sprinturi. Continuă lectura

Omenirea a dat în mintea copiilor

Foarte rar ajung prin zone aflate la ceva distanță de strada mea, numai atunci când mă împinge vreo situație nedorită, și nu mă deplasez decât cu metroul. Ieri, tocmai în metrou mi-a fost dat să văd o duduie cu … trotinetă. Nu era copil mic, părea studentă, dacă nu cumva chiar funcționară pe la vreo multinațională. Brusc mi-au năvălit în cap imaginile cu mulțimea de trotinete pe care le-am văzut cam peste tot. Trotinete „șmechere”, cu plăcuțe reflectorizante, cu ghidon reglabil, cu frână de picior, cu frână de mână. Nu am fost eu foarte atent, dar nu m-aș mira dacă ar fi și trotinete cu televizor, cu GPS, eventual chiar cu aragaz și mașină de spălat, sau chiar cu cușetă. Continuă lectura

Iată, au venit americanii

Ani de zile, o mulțime de români s-au rugat de Dumnezeu să-i trimită pe americani să le ocupe țara. Săracii, nu știau că americanii fuseseră frați de arme cu sovieticii, că bombardaseră România vârtos, deși românii nu trăseseră nici-un glonț asupra Americii, spre deosebire de Uniunea Sovietică pe care românii o atacaseră. Nu știau nici că americanii au susținut statutul de țară învinsă al României, la sfârșitul WWII, cu toată trecerea noastră din barca nemților în barca aliaților, adică a învingătorilor. Căci, trădările nu-ți ridică statutul, iar americanii, spre deosebire de români, nu ridică statui trădătorilor. Continuă lectura

Mesaj “sportiv” de la un cititor

Deși cam suspectez eu cine ar putea fi cititorul, nu îndrăznesc a-l numi. În fond, așa cum nu este doar un câine scurt de coadă, tot așa nu există un singur om care folosește un anume stil de scriere, așa că nu vreau să dau cu bățu-n baltă. Postez, totuși, rândurile lui pentru că, în bună măsură, coincid cu observațiile mele. Cine este familiarizat cu acest blog a remarcat nedumeririle pe care și mie mi le provoacă o publicație care pretinde a se ocupa de sport, dar este plină de afaceri oneroase, de scandaluri sexuale, de beții și alte chestii d-astea „sportive”. Ca să nu mai spun cum mustește de politică, mai ceva ca haznaua politicenilor. De aceea am zis și eu că acest mesaj este „sportiv”.
Așadar, iată mesajul cititorului: Continuă lectura