Antecamera eternității

Toată viața eu am alergat. Nu, n-am fost maratonist, nici măcar alergător de fond sau semifond. De alergat în sens sportiv, n-am fost în stare să alerg mai mult de 200 de metri, sprint. E adevărat că atunci când simțeam că pleznesc, din varii motive, mă duceam și alergam câteva ture de stadion, destul de multe, ceea ce însemna câțiva kilometri, dar nu simțeam că pleznesc decât arareori. Toată viața am alergat în sensul că am mers foarte repede și, pe alocuri, chiar făceam sprinturi. Continuă lectura

Anunțuri

Mesaj “sportiv” de la un cititor

Deși cam suspectez eu cine ar putea fi cititorul, nu îndrăznesc a-l numi. În fond, așa cum nu este doar un câine scurt de coadă, tot așa nu există un singur om care folosește un anume stil de scriere, așa că nu vreau să dau cu bățu-n baltă. Postez, totuși, rândurile lui pentru că, în bună măsură, coincid cu observațiile mele. Cine este familiarizat cu acest blog a remarcat nedumeririle pe care și mie mi le provoacă o publicație care pretinde a se ocupa de sport, dar este plină de afaceri oneroase, de scandaluri sexuale, de beții și alte chestii d-astea „sportive”. Ca să nu mai spun cum mustește de politică, mai ceva ca haznaua politicenilor. De aceea am zis și eu că acest mesaj este „sportiv”.
Așadar, iată mesajul cititorului: Continuă lectura

Înțelepciune spitalicească

Nu mai știu de la ce a pornit discuția, dar, la un moment dat, una din femeile care fac curat în salonul unde-mi fac veacul … Pușchea pe limba-mi! Doar n-oi sta un veac aici! Deci, una din femeile care fac curat în salonul în care sunt internat a zis „NU E BINE NIMIC DIN CE E RĂU. ȘI RĂUL MAI MIC E TOT RĂU”. Continuă lectura