Cod vișiniu

Spre deosebire de codul portocaliu și de cel roșu, prin care suntem avertizați asupra potopului de căldură ce se abate asupra noastră, prin acest cod vișiniu eu avertizez onor cititorii că, în curând, va apare un MIC TRATAT DE MEDICINĂ. De fapt, săptămâna viitoare trimit șpaltul la editură. Până atunci, cei interesați se pot înscrie pe lista de așteptare, pentru că nu voi scoate tiraj decât în limita interesului manifestat de cititori.
Cititorilor mei fideli, posesori ai tuturor cărților anterioare, le semnalez că marea majoritate a textelor se regăsesc în cărțile pe care le au deja. N-aș putea defini procentul de noutăți, poate 10%, poate 20%, nu cred că mai mult. Sper să nu fiu acuzat de autoplagiat! Nu de alta, dar m-aș vedea obligat să-mi dau și doctoratul în autoplagiat.
La fel ca la ultimele două cărți, tehnoredactarea este asigurată de dna profesoară Margareta ȘERB, iar coperta de colegul meu de liceu Janos MOZES. Cum va arăta coperta acestui tratat, copertă care cam devoalează stilul „academic” al tratatului, se poate vedea la finalul acestei postări. Este coperta pe care am menționat-o în „Fundițe-2„, pe când eram în spital. Cum va arăta tehnoredactarea vor vedea numai cei care vor comanda cartea.
Întrucât cartea are ca subtitlu – Carte cu cheie – ofer acuma cheia înțelegerii acestui tratat. Doritorii care mă cunosc știu unde să mi se adreseze, iar cei care nu mă cunosc pot lăsa mesaj la comentarii pe acest blog.
*****

Mic tratat de medicină … pe înțelesul tuturor

I-am zis și eu așa ca să stârnesc interesul cititorilor, în special al celor din lumea medicală. Și, până acuma, mi se confirmă faptul că am gândit bine, pentru că toate bibliotecile marilor spitale, ale facultăților de medicină, chiar și ale unor cabinete particulare mi-au comandat atâtea exemplare încât nu știu eu dacă va face față editura.
Recordul l-au bătut cei de la Spitalul de boli psihice, care au comandat două vapoare. Două vapoare cu cărți, nu …. Cică, vor să folosească această carte în programul de pregătire a personalului medical întrucât conține noutăți absolute în ceea ce privește manifestările unor … Aici urma ceva, da’ n-am înțeles eu și am renunțat să-i mai întreb.
Până și cei de la SMURD m-au rugat să le păstrez un elicopter. Nu, nu un aparat de zbor, ci câte încap într-un elicopter. Mă rog, lor sunt cam obligat moral să le ofer un exemplar cu autograf, în amintirea momentului acela când m-au luat dintr-o stație de metrou în care nu înțelegeam de ce ajunsesem, pentru că, după ce băusem un litru de palincă eu plecasem în cu totul altă direcție, nicidecum acolo de unde m-au luat ei. Cred că se amețiseră stațiile de metrou!
Titlul cărții necesită o succintă explicație, pentru a nu lăsa gândul cititorului să zboare în cu totul altă direcție decât a dorit autorul să-l călătorească.
Așadar, eu sunt ăla MIC și tot eu sunt cel TRATAT DE MEDICINĂ. Căci, a tratat medicina la mine toată viața de până acum și sper că și în cea viitoare. În cea viitoare de aici, nu într-o viață viitoare d-aia când nu voi mai fi leu, ci … corcoduș, sau, poate, pițigoi. Nu de alta, dar n-ar fi de mirare dacă, după cât m-a tratat medicina, aș ajunge și … NEMURITOR. Celor care, eventual, mustăcesc, le voi spune, atunci când se va adeveri această … reclamă la viitorul meu volum: „Păi, nu v-am spus eu!?!”
Că sunt MIC se vede și cu ochiul liber, mai ales … dacă te uiți la mine din avion. Că am fost TRATAT DE MEDICINĂ toată viața rezultă și din cuprinsul cărții, dar există o mulțime de doctori și doctorițe care pot depune mărturie în acest sens, chiar dacă unele mărturii ar putea suna cam așa: „Băi, mă lași cu moșul ăla!? Că de-abia scăpai de el. Nu vezi că ăsta nici nu moare, dar nici nu te lasă să trăiești? Păi, a venit la mine cu tensiunea 90 cu 50, eu nu mai știam ce să-i fac să nu dispară și el mă trăgea de mânecă să-mi spună bancuri”.
Am cules în acest volum toate „realizările” mele medicale, unele dintre ele, așa cum se va vedea, demne de premii care nu mi-au fost acordate niciodată. Că e și în lumea asta medicală atâta invidie …!!!
De exemplu, un doctor, filatelist, e invidios pe mine că am un timbru cu o balenă, pe care el nu-l are. Mă rog, nici eu nu-l am, da’ nu-i spun, îl las așa, să mă invidieze. Până la urmă, și terapia cu invidie … medicală este o procedură … naturistă, nu?
Alt doctor e invidios pe mine că am fost coleg de școală primară și sunt prieten cu Tudor Gheorghe, deși el a umblat prin toată țara după menestrel și s-a dus la toate concertele lui, fără să reușească să devină coleg de școală cu el. Dar cel mai mult mă invidiază că m-am întâlnit cu Tudor Gheorghe la Tokyo, la 25 de ani după ce ne întâlnisem ultima dată aici, în România, … într-un tren. El venea de undeva, iar eu mă duceam altundeva.
Aș putea continua cu exemplificarea multor alte invidii care bântuie lumea medicală, dar nu vreau să mă pun rău chiar cu toți doctorii. Nu de alta, dar nu vreau să se supere pe mine tocmai cel care m-a cadorisit cu o damigeană de zaibăr, provocând un adevărat cutremur în relațiile medic-pacient, pe plan internațional și chiar în galaxie.
Am început aceast tratat explicând „Cum am devenit eu OM”, din două motive. Mai întâi, n-am vrut să-și imagineze cititorii că, fiind chiar eu cel tratat de medicină, ar putea fi vorba de medicina … veterinară. Ei bine, nu e vorba de medicina veterinară și prezint documentul care atestă faptul că eu am fost definit ca om!
Al doilea motiv ar fi acela de a arăta că, deși m-a tratat toată viața, nu medicina m-a făcut om, ci a fost nevoie de o intervenție de neimaginat chiar și pentru medicina modernă.
Apoi, firesc, am explicat de ce sunt eu mic, dar și cum am devenit deștept. Că, n-ajungea să fiu om, deșteptăciunea nefiind o caracteristică obligatorie a omului. Nu puteam să mă rezum la a explica numai de ce sunt eu mic, din moment ce eu am fost și mare, în sensul că am fost cineva, așa că am explicat și cum era când eram mare. De-abia pe urmă am prezentat diversele mele afecțiuni și tratamentele pe care mi le-a aplicat medicina, sau pe care mi le-am aplicat singur, începând cu primele mele experiențe în domeniu. Am adăugat și câteva eseuri mai ne-medicale, care, din motive care-mi scapă, mi-au scăpat și nu le-am introdus în cărțile anterioare, fără o altă explicație decât aceea că … am uitat. Iar uitarea este și ea tratată de una din ramurile medicinii, nu?!
Mai spre final, am introdus și câteva eseuri inspirate de oameni care activează, sau au activat în domeniu, sau oameni cu ale căror suferințe am luat eu contact, desigur, fără să vreau. Nu, nu i-am prezentat ca profesioniști în ale medicinei. Dacă aș fi făcut așa ceva, ar fi trebuit să scriu vreo 139 de volume a câte 5.000 de pagini fiecare, ca să pot prezenta toți medicii, asistentele și asistenții care au avut grijă de mine în primii 70 de ani de viață, astfel încât pot beneficia acuma de bonusurile de bună viețuire oferite de Dumnezeu. I-am prezentat pe acei oameni pentru că m-au emoționat poveștile lor de viață, sau, mai bine zis, anumite momente din viața lor. Este vorba de câteva eseuri cărora eu le-am spus „romane condensate” și sper ca cititorii să agreeze această sintagmă după ce le vor lectura.
Întrucât, în câteva rânduri, pe parcursul acestui „tratat”, fac trimitere la termenul meu de garanție, pentru cei care nu au citit „La capătul drumului-The bestial bonus” precizez că, în tinerețea mea se spunea că Dumnezeu i-ar fi dat omului să trăiască 70 de ani, orice an în plus fiind bonus de bună viețuire. Probabil, între timp, acest termen de garanție este posibil să se fi modificat, dar eu sunt din ăia vechi, nu-s modern, așa că mie mi se aplică 70. Cartea menționată am publicat-o atunci când mi-a expirat termenul de garanție și am intrat în primul an de bonus. Iată că cuma, peste câteva zile, voi intra în al doilea an de bonus. Sau, așa sper!
P.S. Ei, bine, da, recunosc. Aș fi putut să pun o virgulă între MIC și TRATAT DE MEDICINĂ, dar tocmai faptul că n-am pus-o dovedește … că n-am pus-o! Sau, poate, aș fi putut să zic MICUL TRATAT DE MEDICINĂ … dar mi-a fost teamă să nu cumpere vreun cititor cartea asta imaginându-și că va găsi în ea rețeta de … mici tratați de medicină. Că, negăsind rețeta, mă mai trezeam și cu cine știe ce reclamații, de nu mă mai salvau nici doctorii din ghearele instituțiilor statului de drepți! Și, oricâtă grijă a avut medicina de mine, totuși nu m-a vaccinat … anti-gheare.
12.05.2017

P.S.-2 Ca de obicei, textele care au intrat în carte nu se mai regăsesc pe blog.

Anunțuri

10 gânduri despre „Cod vișiniu

  1. Marinica ti rog nu-mi strica colectia!Pune deoparte volumul pentru mine.
    Sa fii sanatos si mereu voios! … si fara ajutorul medicilor.

  2. Felicitări, emană umor și sănătate.
    Mă Vișinez cu 1 expemplar și cuvenitele:
    Onor și Salve la Amiralul Umorului Subtil !
    BIO

    • M-a dat de gol, in privinta umorului, coperta. Dau de stire cand am „marfa” si, daca am noroc, poate ne vedem la Cta sa facem schimb direct de … salve.

  3. La multi ani , ca azi maine este este 10 august si nu uitati sa ma adugati pe lista doritorilor Micului tratat de…
    Cu mare drag
    VO

    • Multumesc pentru urari! La multi ani si dvs., indiferent de motiv. Puteti considera ca astazi impliniti 25 de ani …. de acum 25 de ani, nu?
      V-am trecut pe lista, dau de stire cand e marfa la mine. Daca am noroc si o sa fiu functional, poate ne vedem la Cta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s