Am visat că erai un copac

N-am dormit toată noaptea, am avut dureri cumplite, am schimbat 12 (douăsprezece) rânduri de schimburi, așa că, în dimineața asta sunt mai ceva decât molusca aia care mă lăudam eu că sunt dimineața. Practic, sunt total detașat de viață. Probabil, asta este o starea intermediară între viață și nemurire. Nemurirea, se știe, apare după ce murim. Căci, numai atunci nu mai putem muri și devenim nemuritori, nu?!?
Ei, bine, în starea asta, fără să am habar, m-am trezit că mă intersectam cu niște visuri care nu erau ale mele. Ce chestie! Știu că n-o să mă creadă nimeni, dar eu tot ofer o dovadă. Nu știu al cui o fi fost visul. Poate o fi doar visul unui copil care trebuia să scrie o poveste despre viermii de mătase! Dacă o fi așa, bag seama că era o copilă. Mi-a adus aminte de kilometrii de viermi de mătase pe care i-am hrănit și eu cu frunzele de dud după care mă cățăram foarte mândru de isprava mea.
Sau, poate, o fi visul cuiva care visa la altcineva … Nu știu, da’ ce bine e când nu știi! Visul n-avea titlu, că asta ar fi chiar culmea, să aibă titluri visele! Eu i-am cules titlul din chiar el, din vis.
Iată visul:
***
Un munte, o înălțime greu de escaladat. Arta, măiestria ta de a înfrumuseța singurătatea, însingurarea, ar trebui să dăinuie. De-ar fi posibil să trăiești sute, mii de ani, privilegiații să-nvețe de la tine cum se respiră chiar dacă nu au aer.
Am visat că erai un copac. Un tei înmiresmat. Aveai o coroană bogată în frumusețe.
Eu, biată larvă, vierme de mătase, vârtos, mă-nfruptam din frunzele tale. Te străbăteam cu piciorușele mici, numeroase, biet miriapod, urcam, coboram pe crengile tale, pierzându-mă în splendoarea coroanei tale. Nu mă săturam, privindu-te. Luptam să-ndepărtez ”doritorii de tine ”, să-mi fii, să-mi fii doar mie. Nu concepeam, darămite să permit cuiva să te atingă, să se apropie de tine. Turbam, mă apuca furia. Într-atât de posesivă, te voiam numai pentru mine. Nu pentru că nu mi-ar fi ajuns frunzele, splendoarea ta. Ci … așa, pur și simplu. Voiam eu să te savurez doar eu. Să știu că te-nfrumusețezi, încoronezi, doar pentru mine. Când aveai draci, te scuturai. Cădeam, amorțită, sleită de puterea cu care mă-ncăpățânam să mă țin, strâns, de frunzele tale. Mă zbăteam, la pământ, strivită de nepăsarea ta. Apoi, înduioșat, cunoscând puterea dragostei miriapodă, aplecai un ram, mă luai, mă areașezai pe frunzele tale. Ți-era dor să fii devorat. Și nimeni, mai bine decât mine, nu te satisfăcea. Ce vis ciudat…

Anunțuri

2 gânduri despre „Am visat că erai un copac

  1. Un text literar superb, felicitări. Am însă o nedumerire: viermii de mătase mânâncă și frunze de tei (da, ștu, în vis este posibil orice)? Întreb și eu , nu dau cu paru’!

    • Toata copilaria eu m-am catarat in DUZI, sa culeg frunze de dud, pentru viermii de matase pe care-i cresteam la scoala. Vorba dvs., in vis, poate mananca si tei. Or fi fost raciti si au auzit si ei de la oameni ca teiul face bine la raceala.
      Singura mea „vina” legata de acest text este ca m-am interferat, fara sa stiu, cu visul fiintei care visa acel copac. Acu, fie vorba intre noi, nu puteam sa ma interferez eu chiar cu orice vis, nici macar asa, fara sa stiu. Nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s