Un experiment social

Rândurile de mai jos nu le-am scris eu. Le-a scris Marian PĂTRAȘCU din Râmnicu Vâlcea. Așa de mult mi-au plăcut, încât nici nu l-am mai întrebat dacă este de acord să i le public pe blogul meu. În fond, când ne place un măr, mai întrebăm pe cineva? Întindem mâna și îl luăm.
Textul lui Marian PĂTRAȘCU mi-a plăcut, printre altele, și pentru faptul că eu l-am cunoscut pe țiganul Fărâmiță LAMBRU, care era un MONUMENT DE MODESTIE ȘI BUN SIMȚ, și am avut în bloc un țigan care era MODEL DE CORECTITUDINE, DE CIVILIZAȚIE ȘI DE BUN SIMȚ pentru toți locatarii.
Acum observ că întâmplarea pe care o povestește Marian PĂTRAȘCU s-a … întâmplat chiar pe 10 august. Adică … de ZIUA LEULUI! Probabil, 10 august este o zi predestinată de Dumnezeu pentru asemenea ființe.
***

Azi, 10 august, am făcut un experiment social. Îmi beam liniștit cafeaua pe o terasă din Râmnic, bucurându-mă de faptul că nu mai e atât de cald ca-n zilele precedente. La un moment dat, se apropie de masa la care stăteam, un țigan (se aude? țigan, nu rrom, ori rom, nici măcar de Jamaica!) în vârstă care avea în mână o cutie de medicamente goală. Era destul de curat, atât la corp, cât și la îmbrăcăminte, care nu era zdrențăroasă. Îl cunosc demult, din vedere. Mi-a cerut niște bani, cât mă lasă inima ca să-și cumpere acel medicament de… inimă. Uitându-mă în portofel, am constatat că nu aveam nimic mărunt, ci doar bancnote de 10 și 50 de lei. I-am spus că-mi pare rău, dar nu am mărunt, arătându-i în același timp că nu mint. Mi-a spus atunci că se duce el și-mi schimbă 10 lei și vine ca să-i dau… tot cât mă lasă inima. Atunci, pe loc mi-a venit ideea unui experiment social: i-am dat 10 lei și i-am spus să se ducă la fata de la barul cafenelei să-i schimbe, să oprească pentru el 5 lei și să-mi înapoieze 5 lei.
Țiganul a stat destul de mult în interiorul cafenelei. L-am văzut într-un târziu că iese cu bancnota de 10 lei tot în mână. A luat la rând pe toți clienții de pe terasă, dar niciunul nu i-a schimbat acea bancnotă. L-am văzut apoi că dă colțul, unde cafeneaua respectivă mai avea puse încă trei mese. Mi-am zis: „Na, drace! Țiganul tot țigan și-n ziua de Paști1 Ăsta mi-a tras clapa! Așa-mi trebuie dacă sunt fraier!”. Dar, într-un târziu, mai târziu decât precedentul “într-un târziu”, îl văd că apare fericit cu două bancnote de câte 5 lei în mână. I-am spus atunci când mi-a întins una dintre ele: „Nu, lasă, păstează-i pe toți, am vrut doar să văd dacă ești cistit!”. Țiganul mi-a zis atunci: “Vai, domnu’, da’ se poate așa ceva? Că eu te știu demult! Cu ce obraz te-aș mai fi întâlnit?” A urmat apoi un lung șir de urări de bine adresate mie, încât, la un moment dat am fost nevoit să-l întrerup, spunându-i că e de-ajuns, să se ducă sănătos!
Se spune că atunci când dai de pomană, sau în general când faci un bine, s-o faci din toată inima, fără părere de rău. Niciodată nu am fost mai bucuros ca atunci când i-am dat acelui țigan 10 lei. Vedeți – mai există și țigani cinstiți! Tot respectul meu pentru ei!
MARIAN PĂTRAȘCU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s