Rapsodie de primăvară

Am fost ieri pe afară. Ei, mai fusesem și alaltăieri, dar numai ieri am fost atent pe unde mergeam și m-am uitat de jur împrejur. Brusc am simțit nevoia să scriu o RAPSODIE DE PRIMĂVARĂ. Da, dar ce mă fac eu, că nu mă împac cu primăvara și nu sunt în stare de nimic primăvara. Nu dați vina pe anii mei, că așa am fost de când am căzut în lumea asta.
Așa că, nu scriu RAPSODIE DE PRIMĂVARĂ. Ofer șansa celor care ar vrea și ei să o scrie dar nu știu de unde să o apuce, să o scrie singuri. Cum? Simplu! Se ia RAPSODIE DE TOAMNĂ, aia care a fost prezentată și la radio și pe alte bloguri, aia care mi-a atras aplauze și de la ființe care, de obicei, aruncă în mine cu cataroaie.
Deci, se ia RAPSODIE DE TOAMNĂ. Acolo unde am zis de frunzele de pe jos, se taie, că nu erau frunze pe jos. Acolo unde am spus că ramurile erau aplecate spre pământ, se înlocuiește cu RAMURILE STĂTEAU RIDICATE PE VÂRFURI, CU NASURILE PE SUS. Acolo unde am descris culorile frunzelor, se înlocuiesc toate nuanțele alea cu nuanțe de verde, adică verde-alburiu, verde gălbui, verde-muștar, vernil, verde închis și verde-cărămiziu. Dacă sare vreo fată că nu există verde-cărămiziu, că fetele, se știe, sunt specialiste în culori … nu sunt ele în culori, ci sunt specialiste la culori … să vină la mine-n cartier să-i arăt verde-cărămiziu. Nu-i pretind comision … dar nici nu-i interzic!
Apoi se adaugă flori. Albe, roz, roșii, albastre, galbene. Plus mâțișori, că era să uit! Se scot și norii ăia roz de pe cer. Cerul se descrie ca fiind proaspăt îmbăiat, precum copiii mici scoși atunci din cadă, care zâmbesc fericiți, deși habar n-au ce-i aia fericire.
Cine face ce am spus, va beneficia de o RAPSODIE DE PRIMĂVARĂ, mai tare decât RAPSODIA DE TOAMNĂ. Că, aia a trecut, asta de-abia a venit.
P.S. RAPSODIE DE TOAMNĂ se găsește și în vol.2 de la „ALTFEL trecând prin viață”, disponibil doar pentru lecturare, pentru cei care nu îl au, la bibiotecile județene din PITEȘTI și RÂMNICU VÂLCEA, la biblioteca ACADEMIEI NAVALE din CONSTANȚA, la CASA DE CULTURĂ din BUZĂU, la bibliotecile Cercurilor Militare din MANGALIA, TULCEA, TÂRGU JIU, CRAIOVA, FOCȘANI, SIBIU, BUCUREȘTI, la prefectura din DROBETA TURNU SEVERIN. Și, desigur, la fericiții posesori ai acestei cărți surprinzătoare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s