Vocație

De ceva timp am devenit dependent de muzica lui Liszt transpusă pentru pian, interpretată de Leslie Howard. Dependent, adică, de cum mă trezesc îi dau drumul și o mai opresc noaptea, când mă culc. În mod deosebit m-au captivat volumele cu LISZT LA OPERĂ, în care Liszt a transpus pentru pian operele, sau pasaje din operele unor compozitori celebri … pentru cei care au auzit de ei, opere care nu fuseseră compuse pentru pian. Sunt șase volume a câte două discuri fiecare. Am ajuns la al treilea și merg foarte greu, pentru că nu pot trece mai departe. Pe primele două le-am transpus și eu în … meniuri muzicale care vor apare în LOCANTA MUZICALĂ atunci când … le va veni rândul. Că e o înghesuială de meniuri acolo … Continuă lectura

Reclame

Muzica de cameră

Adeseori m-am întrebat ce o fi aceea muzica de cameră. Sigur, mă întrebam doar ca să mă aflu în treabă, eu știind că nu știam.
În dimineața asta am aflat cu ajutorul soției. Ascultam „Meniu cu ghid” din locanta muzicală. Acea „minunăție de meniu muzical”, cum i-am zis eu pe bună dreptate. Soția se pregătea să-nceapă cursa contra-cronometru a problemelor pe care trebuie să le rezolve azi. Deodată, am auzit-o șoptindu-și în barbă „Eu nu-mi văd capu’ de treburi și ăsta stă și ascultă muzică de cameră”.
În clipa aia am înțeles, în sfârșit, ce este muzica de cameră. Este muzica pe care o ascultam eu … în cameră.
P.S. Curioși? https://lapalicarulveselim.wordpress.com/2018/05/28/meniu-cu-ghid 

În sfârșit, comunismul a fost învins!

După atâta vreme de controverse, de critici și de ironii la adresa celor care, cu mîndrie proletară, își zic anticomuniști și joscomuniști, mă văd nevoit să recunosc că au avut dreptate. Au avut dreptate să strige JOS COMUNIZMU și în 2014, la alegeri, și de câte ori trimiteau corporatistele să facă aerobică în piața guvernului. Pentru că, într-adevăr, comunizmu dracului se încăpățâna și nu se lăsa dispărut. Azi, însă, se pot bucura. Mă aștept să iasă în piața guvernului și să strige JOS COMUNIZMU. Că, așa face tot anticomunistu și tot joscomunistu la bucurie, la tristețe și când îi este indiferent, nu?! Iată două argumente ale victoriei recente împotriva comunizmului: Continuă lectura

Secvență cu cățel

Am trecut pe lângă un cuplu el-el. Primul el era un bărbat cu părul alb. Dacă ar fi avut și barbă albă, m-aș fi speriat crezând că oi fi eu! Al doilea el era un cățeluș. Nu mă pricep la rase, era micuț, alb, cu părul creț, jucăuș. Bărbatul tocmai îi dăduse drumul din zgardă, iar cățelușul începuse să zburde printre tufe. La un moment dat, bărbatul l-a chemat, dar cățelușul nu i-a acordat atenție. Atunci, bărbatul, foarte serios l-a întrebat „Ce, nu vrei să mai mergi acasă”? Continuă lectura

De-a fericirea-2

Am mai scris eu câte ceva despre fericire, dar mai mult în joacă. Deși, adeseori, în joacă se spun mari adevăruri pe care doar puțini le pătrund.
Astăzi, însă, nu am niciun merit. Sau, mă rog, am meritul că am înțeles. Și nu numai că am înțeles, ci și că le semnalez și altora un adevăr atât de simplu, încât foarte puțini l-au înțeles. Un adevăr referitor tot la fericire.
Am primit pe mail următoarele rânduri: Continuă lectura

Viitorul? SF!

Nu știu ce le-a venit oamenilor să inventeze ceva ce nu există și nici n-a existat. La VIITOR mă refer. Căci, știu și pisoii că așa ceva nu există și nici n-a existat vreodată. Ce le veni oamenilor să-l inventeze?!
Mă uit la o poză care circulă pe net și am o revelație. Să fiu al naibii dacă ăsta nu este dintr-un film SF din ăla cu roboți aparent humanoizi. Continuă lectura

Intelligence şi “politicaly correct”

Reiau articolul cu acest titlu, scris în urmă cu vreo zece ani, postat și pe acest blog în urmă cu vreo șapte, articol de care fug unii ca dracu de tămâie de li se văd izmenele dârdâind pe ei. Și sunt din ce în ce mai mulți. Tare-mi sunt dragi ăștia! Dacă aș avea putere, le-aș deschide larg poarta iadului și le-aș da bilete de intrare gratuite.
*** Continuă lectura