Nevestele astea!

Dom’le, bine-a zis cine-a zis că nevasta este capul tuturor relelor. De la ea ți se trag toate belele. Nu-i înțeleg pe prefăcuții ăia care întreabă „Atunci de ce vă însurați, bă, cu ele”? Da’ le-am zis-o și eu: „Păi, dacă nu ne-nsuram noi cu ele, pentru cine mai găteau ele? Cui îi mai spălau? Cui îi mai călcau? Cu cine mai făceau copiii cu care se mândresc ele? Și cine le-ar mai fi sforăit noaptea? Habar n-aveți ce odihnitor este somnul nevestei atunci când este acompaniat de sforăitul binecuvântat al bărbatului de lângă ea.” Continuă lectura

Reclame

Sfârșitul Pământului – reluare muzicalizată

Rândurile care urmează le-am publicat în 2015. Uitasem de ele. Mi-a reamintit un cititor anonim pentru mine, care a accesat acest articol, zilele astea. Am fost curios să văd ce a citit acel cititor și așa am redescoperit articolul.
Îl reiau din motive … muzicale. Atunci, în 2015, habar n-aveam pe unde se intră și pe unde se iese în/din Spațiul Virtual. Între timp, am învățat așa de bine încât aș putea zice că am devenit lotru. De acolo am făcut rost de piesa care m-a îndemnat să scriu acest articol atunci, în 2015. Am așezat-o la coadă. I-am adăugat și varianta instrumentală oficială.
Piesa, intitulată ENDS OF THE EARTH, se găsește pe albumul trupei LORD HURON intitulat LONESOME DREAMS. Adicătelea, VISURILE SINGURATICULUI. Să fiu al naibii dacă ăștia n-au scormonit prin mine când au botezat albumul ăsta! Ei, de fapt, vroiau să vadă ce mi-aș dori să-mi aducă Moș Crăciun, căci, în decembie 2012 au scos albumul ăsta. Au scormonit, au dat peste gândurile mele, le-au luat și le-au făcut titlu de album.
*** Continuă lectura

Şi totuşi, extratereştrii …

Am fost la o bancă să fac ceva. Nu, n-am scos bani, că băncile nu-ți dau decât dacă le dai și numai după ce le dai. La ghișeu, o domnișorică mi-a cerut să-i spun CNP-ul. Nici n-am apucat bine să-l recit că a-nceput ea, zicând 01. Atunci m-am oprit și am întrebat-o de unde-mi știe ea cenepul. A zâmbit și a-ncercat să-mi spună ceea ce știe toată lumea, dar n-am lăsat-o, ci am luat-o la întrebări. I-am reproșat că, deși e tânără, e demodată din moment ce mă consideră apriori ca fiind de genul masculin, doar după cenepe. Iar în final am întrebat-o de unde știe ea că eu nu sunt domnișoară? Ca la un semn, trei dudui aflate la trei ghișee diferite ale băncii au izbucnit în râs. Tare m-am bucurat! Știți ce bine te simți când faci trei ființe să râdă!? Continuă lectura

Ființe vide

Zi de vară, toridă, metroul plin. Cu excepția câtorva copii și a vreo două bunicuțe, în rest absolut toți ceilalți pasageri erau scufundați în divaisuri. Și cei foarte tineri, și cei tineri, și cei maturi, și chiar și cei bătrâni. În urechi aveau căști, iar ochii erau înfipți adânc în ecranele divaisurilor. Car’va’zică, nu vedeau, n-auzeau. Iar pe ecrane se derulau imagini virtuale, adică d-alea fără miros, fără adieri, și cuvinte scrise. Adică, tot fără miros, fără mângâieri, fără … Cuvinte sterpe. Continuă lectura

Anonimă

Anonimă, anonimă, da’ să știm și io cine a scris rândurile de mai jos. Nu de alta, dar se apropie marele circ diasporez. Am auzit că vin să protesteze împotriva faptului că guvernul nu le oprește impozit pe venituri și că, de aia, nu pot ei să voteze decât după ora 21.00, când se închid urnele. Și mi-e că mă iau diasporezii la întrebări că cine și-a permis să scrie așa ceva, tocmai acuma când protestează ei că ce dacă n-au venit din afară, ci de aici, din țară. Ce, dacă vin de aici, din țară, nu sunt tot diasporezi?!?
*** Continuă lectura

PENALĂ OBSESIE: ”GUVERNUL MEU”

Am intuit eu bine când am zis că, probabil, criticile la adresa criticilor mele la adresa MARELUI ESCROC IMOBILIAR DOVEDIT DE JUSTIȚIE sunt cauzate de lipsa de artisticitate a spuselor mele scrise. Dovada o constituie aplauzele generate de poezia lui Liviu ZANFIRESCU intitulată UN TRAMVAI NUMIT …
Păi, dacă-i p-așa, ia să mai fac eu rost de niște aplauze, tot pe bază de Liviu ZANFIRESCU. Poate …. mă bagă și pe mine în seamă cineva și … mă acuză de foloase necuventite.
De data asta, …
Continuă lectura