Paradoxul paradoxurilor la români

Am avut noroc că m-a trimis soția la Profi să-i iau detergent de vase. Cred că-i trebe la caltaboș! Profi e la trei minute de mers pe jos, agale, da’ eu funcționez după principiul conform căruia drumul cel mai bun de la București la Giurgiu este prin Târgoviște, așa că mi-a luat aproape o oră deplasarea la Profi și îndărăt. Numa bine, că avusei timp să finalizez cercetarea științifică la capătul căreia formulai acest paradox de-a dreptul paradoxal. Continuă lectura

Victoria grobianismului prezidențial

De câte ori am observat grobianismul celui numit în funcția de președinte (știe el de cine, știe și de ce), s-a găsit câte un român să mă acuze pe mine. De-abia acuma îmi dau seama că, bietul român, poate avea cataracte, cum am avut și eu, din cauza asta nu vedea bine și mă acuza pe mine, invidios că eu văd, nu că n-ar fi fost de acord cu ceea ce vedeam eu! Că, vorba aia, ce văd eu vede toată lumea, nu numai eu, doar că nu au toți timp și chef să descrie ce văd. Continuă lectura

Centenar fără președinte

Am citit astăzi în presa on-line, adică aia în care nu se știe cine scrie și de ce, că tovarășul numit pe funcția de președinte s-ar fi exprimat cu privire la guvern spunând că este OBLIGAT să facă ceva anume în raport cu el.

Uitându-mă eu la ce ar fi obligat un președinte să facă și cum ar fi el obligat să se comporte, îmi dau seama că tovarășul care se află întâmplător pe funcția de președinte nu înțelege semnificația cuvântului OBLIGAT. Știu că el nu citește, așa că reiau acest articol pentru cei care, ca și el, nu înțeleg. Continuă lectura