Icoană înlăcrimată

Cititorii fideli ai blogului își amintesc cum am prorocit eu apariția cărții “VIAȚA SE TRĂIEȘTE ÎNAINTE ȘI SE ÎNȚELEGE ÎNAPOI” a domnului profesor Stelian MELINTE. Iar cei care nu-și amintesc regăsesc prorocirea mea în postarea cu titlul “MENTALISTUL” din 24.02.2019. Continuă lectura

Reclame

Odăile lui John

Mă sună John. Ei, care John!? Păi câți Johni au lojă rezervată aici? John, cel „polecrit” (SOR)EPURE(SCU). Că așa se “polecri” el și-l mai “polecriră” vreo câțiva, adică … io. Ca orice “polecră”, și a lui are ceva real la bază. Că, el așa începe, cu SORESCU, și așa se termină, tot cu SORESCU. Iar la “miljoc” e el, John. Continuă lectura

Ghinion!-2

Nu nu este vorba de ghinionul ghinionistului de serviciu din fruntea bucatelor, care a avut ghinionul să se ducă la ski pe banii altora. E vorba de ghinionul meu.
Am avut ghinionul să mă nasc mult prea devreme. Ce puteam face eu, pe vremea aia? Miorlăieli, câte o tăvăleală pe jos, până luam o scatoalcă de la mama … și cam atât.
Păi, dacă n-aș fi avut ghinonul să mă nasc atunci, ci m-aș fi născut și eu mai încoace …
Mă uit la Kauflandul de lângă mine. E plin de cumpărători cu cărucioare. Iar în cărucioare … numai bebeluși. Că i-am și întrebat pe unii dacă i-au luat de la raft. Cred că sunt foarte puțini cei care trec pe lîngă mine fără ca eu să intru în vorbă cu ei. Fie cu bebelușii, fie cu părinții lor.
Așa mi-am dat seama ce bine ar fi fost pentru mine să mă fi născut mai încoace. Cred că aș fi târât-o pe mama toată ziua-bună ziua la Kaufland. Iar în ziua în care, totuși, n-aș fi reușit să o conving, m-aș fi dus singur. Luam un cărucior, băgam viteză și săream în el. Astfel n-aș mai fi fost nevoit să aștept o jumătate de secol până să devin și eu sirenă. Căci, căruciorul, neavând volan, m-ar fi obligat … să devin sirenă. Cum? Uite așa … Continuă lectura

Viitor

Nu știu ce-mi veni cu viitorul ăsta. Mai întâi m-au zgândărit niște scrieri mai mult sau mai puțin științifice, în care mi se tot explica ba despre univers, ba despre energie, ba despre nu mai știu ce, că sunt infinite. Pe mine, chestia asta mă enervează. Ce mare scofală să spui că nu știi cât de mare/lung/lat/adânc este ceva? E mai cinstit decât să inventezi formule d-astea la care cască gura și se miră numai cei care, de fapt, nu înțeleg nimic. De unde știu susținătorii infinitului că universul este infinit? Cum au măsurat? Cumva, vor să spună că n-are capăt? Asta cum au aflat-o? Au fost până la capăt și au văzut că … nu e?! Continuă lectura

Gura păcătosului

Izvorâtă dintr-o adâncă frustrare, susținută de o și mai adâncă panică, motivele ambelor trăiri fiind cunoscute numai celui străbătut de fiorii frustrării și ai panicii, inițiativa referendumului începe să-i dea arama pe față celui ce a clocit-o. Întrebările pentru referendum, lansate cu surle și trâmbițe, sunt numai bune de ilustrat la clasa întâia ce înseamnă expresia „Gura păcătosului adevăr grăiește”. Continuă lectura