Rugă pentru tata

Cândva, am scris un RECVIEM PENTRU TATA. Cuprins în cartea „ALTFEL trecând prin viață”, recviemul meu a ajuns la o bună parte dintre foștii mei colegi de școală, sau de activitate. O formidabilă surpriză am avut atunci când am aflat că unii dintre ei țin acel recviem într-un sertar secret al sufletului lor și-l recitesc atunci când rămân singuri.
Pentru ei, dar și pentru mine, iată ce am mai găsit în ARIPI DE CER a soldatului român Costinel PETRACHE: Continuă lectura

De la un soldat român

N-am știut niciodată câte asemănări sunt între mine și soldatul român. Am avut noroc că l-am întâlnit astăzi la cabinetul medicului de familie. Așa am identificat prima asemănare – avem amândoi același medic de familie. Cu acest prilej am observat și alte semănări. Avem amândoi barba albă, scurtă, a mea fiind doar un picuț mai lungă, avem amândoi părul alb, scurt, al meu fiind oleacă mai lung, și avem cam aceeași lungime în înălțime, eu fiind olecuță mai în sus. Sigur, am sesizat și câteva deosebiri. Prima am sesizat-o atunci când ne-am îmbrățișat. Pentru că, spre deosebire de el, care m-a îmbrățișat pe mine, eu l-am îmbrățișat pe el. Apoi am sesizat a doua deosebire. El e mai priceput decât mine, are un alt nivel al cunoașterii, mai ridicat. Asta i-a permis lui ca, după ce i-am spus ce mai fac și cu ce mă mai ocup, să mă lămurească asupra domeniului în care eu activam fără să am habar. Acuma știu și eu, de la soldatul român, că fac … NEPOTOCULTURĂ. Și așa este, doar că eu habar n-aveam ce făceam! Continuă lectura

Vrem, sau nu vrem să fim ca americanii?

Urlă televiziunile, urlă presa de crimele de la Caracal. Pe fondul ăsta mi-am amintit jenantele manifestări ale multor români, prin care doar că nu-i roagă pe americani să-și dea nădragii în vine ca să-i pupe ei … sub nădragi. Oriunde sub nădragi. În mod special mi-au atras atenția niște LIMBRIȘTI de la unele posturi de televiziune, LIMBRIȘTI care, oricând se găinățează un cărăbuș, cărăbușul e rusesc și e musai să vină americanii să-și instaleze niște baze militare și niște pușcării secrete aici, ca să ne salveze. Continuă lectura

Nu mai vrem o țară ca afară?!?

Fără să urmăresc subiectul, așa cum nu urmăresc nimic anume din ce se petrece în România, zilele astea m-au zgâriat niște limbriști. Adică, niște LIMBIȘTI proveniți din LIMBRICI. Nu e nevoie să explic nici ce este limbricul, nici ce este limbistul, că geme țara asta de d-ăștia și îi vedem la tot pasul. Limbriștii se dau de ceasul morții că guvernul vrea să pretindă studenților de la universitățile de stat să stea și să muncească în țară, un număr de ani după terminarea studiilor. Adică să nu plece să muncească la alții imediat după ce și-au luat diploma pentru obținerea căreia le-a plătit statul studiile. Continuă lectura

Jos munca!

Că munca aia onestă, care constituie baza vieții, a fost aruncată la lada de gunoi și a fost înlocuită cu lozinci care rad orice urmă de caracter din ființa umană, nu mai trebuie să spun eu că vede toată lumea. Eu am găsit și o dovadă palpabilă în acest sens. O dovadă că munca a fost dată jos, pe care urlătorii de lozinci nu o mai pot bagateliza catalogând-o tot ca lozincă. Pentru că este palpabilă dovada mea. Continuă lectura