Curiozitate masculină-2

Toată lumea știe ce este curiozitatea feminină. Este chestia aia feroce, atroce, vorace, criminală pur și simplu, care nu le lasă pe fete să doarmă, să mănânce, să se-mbrace, să se dezbrace până nu-i dă ei satisfacție. Chestia aia care le obligă pe fete, punându-le satârul la tâmplă, să-și bage nasul unde nu le fierbe oala, riscând să li se-nfunde nasul, să se aplece să se uite pe sub pat, chiar și pe sub ușă, riscând o criză de lombosciatică, să cotrobăie prin portofelul soțului/iubitului/amicului, riscând să vadă că e sărac lipit, contrar celor visate de ele.
Da’ de curiozitate masculină eu nici nu auzisem până acuma. Eram absolut sigur că nici nu există. Și, totuși … Continuă lectura

Luptăm cu viața?!

Zilele astea mi-a ieșit în cale „zmeul” de la etajul unu. Așa-i zic eu unui băiețel de vreo șase, poate șapte, anișori, nepoțelul unor vecini de la etajul unu, vecini la care locuiește zmeul, părinții lui fiind ocupați toată ziua cu serviciul și cu tot felul de alte treburi. Și de data asta, ca de fiecare dată când l-am văzut, zmeul fugea. La câțiva metri în urma lui venea bunica. Am întrebat-o dacă zmeul merge vreodată, spunându-i că eu nu l-am văzut decât alergând. Continuă lectura

De la ACUS mi se trage

Nu cred să nu mă fi lăudat eu până acuma că primesc ACUS – revistă trimestrială a Cenaclului Umoriștilor Sibieni “Nicolaus Olahus”. O primesc prin amabilitatea celui care o și îngrijește, adică îi culege textele, le aranjează și “comite” și tehnoredactarea, anume Ștefan-Cornel RODEAN. Ca să nu uit, voi spune acuma, fără să dezvolt, că numai cei care nu l-au cunoscut direct, ci doar parcurgând ACUS, își pot imagina că domnia sa ar fi DOAR umorist. Continuă lectura

Am mai descifrat un mister

Dacă mă apuc și descriu doar descifrarea, foarte posibil, mulți cititori nu vor înțelege nimic, pentru simplul motiv că nu știu despre ce mister era vorba. Așa că, mai întâi voi relua misterul. Cei care au citit „La capătul drumului-The bestial bonus” pot sări peste, lor fiindu-le cunoscut acest mister, întrucât l-am publicat în acea carte. Continuă lectura

Priorități

Zilele trecute, doar ce-am ieșit din bloc și mi-a tăiat calea un băiețel. Era așa de grăbit și de hotărât, încât aproape alerga spre locul în care alți câțiva ca el îl așteptau să bată mingea. Chiar în dreptul meu, zmeul a avut un acces serios de tuse. Nici nu s-a oprit, a continuat să se deplaseze în pasul ștrengarului, nici mimica feței nu i s-a schimbat, era toată un zâmbet și o nerăbdare să ajungă mai repede la joacă. Continuă lectura

Polul copilăriei

Acum vreo două zile am sunat-o pe doctorița … Mă rog, pe una din doctorițele mele, că eu am mai multe. De ochi, de urechi, de inimă, de piele, de plămâni, de stomac, de cot, de genunchi, de nervi, de de toate, de … Am sunat-o s-o-ntreb dacă e pregătită să mă facă model. Săraca, nu citise „Modelul” și nu înțelegea ce vreau să zic. Acu, fie vorba între noi, nici alții n-au citit „Modelul” și nici nu mai au cum să-l citească decât atunci când va apare „MIC TRATAT DE MEDICINĂ”, că a dispărut de pe blog. Continuă lectura