Am visat că erai un copac

N-am dormit toată noaptea, am avut dureri cumplite, am schimbat 12 (douăsprezece) rânduri de schimburi, așa că, în dimineața asta sunt mai ceva decât molusca aia care mă lăudam eu că sunt dimineața. Practic, sunt total detașat de viață. Probabil, asta este o starea intermediară între viață și nemurire. Nemurirea, se știe, apare după ce murim. Căci, numai atunci nu mai putem muri și devenim nemuritori, nu?!? Continuă lectura

Ziua leului

Ca și când n-ar fi fost suficiente belele care s-au abătut asupra mea de la venirea verii și se țin scai de mine în continuare, ieri era să fac și un ifract. Nu, nu ifract d-ăla de infracțiune, ci d-ăla de inimă, căruia unii, mai nepricepuți, îi zic infarct. Cum dracu să nu fac, când am văzut pe un canal de televiziune, canal internațional, scris mare ZIUA LEULUI!? Continuă lectura

A plecat mama

Victoria LIPAN venise în lumea asta pe 04 august 1926, cu numai 20 de ani înaintea mea. A plecat astăzi, după o perioadă de chinuri datorate vârstei. Prin ce a trecut știe numai sora mea Tatiana, cea care a avut grijă de ea în ultimii ani și care i-a stat la căpătâi până la ultima răsuflare. Continuă lectura

Antecamera eternității

Toată viața eu am alergat. Nu, n-am fost maratonist, nici măcar alergător de fond sau semifond. De alergat în sens sportiv, n-am fost în stare să alerg mai mult de 200 de metri, sprint. E adevărat că atunci când simțeam că pleznesc, din varii motive, mă duceam și alergam câteva ture de stadion, destul de multe, ceea ce însemna câțiva kilometri, dar nu simțeam că pleznesc decât arareori. Toată viața am alergat în sensul că am mers foarte repede și, pe alocuri, chiar făceam sprinturi. Continuă lectura

Luptăm cu viața?!

Zilele astea mi-a ieșit în cale „zmeul” de la etajul unu. Așa-i zic eu unui băiețel de vreo șase, poate șapte, anișori, nepoțelul unor vecini de la etajul unu, vecini la care locuiește zmeul, părinții lui fiind ocupați toată ziua cu serviciul și cu tot felul de alte treburi. Și de data asta, ca de fiecare dată când l-am văzut, zmeul fugea. La câțiva metri în urma lui venea bunica. Am întrebat-o dacă zmeul merge vreodată, spunându-i că eu nu l-am văzut decât alergând. Continuă lectura

De la ACUS mi se trage

Nu cred să nu mă fi lăudat eu până acuma că primesc ACUS – revistă trimestrială a Cenaclului Umoriștilor Sibieni “Nicolaus Olahus”. O primesc prin amabilitatea celui care o și îngrijește, adică îi culege textele, le aranjează și “comite” și tehnoredactarea, anume Ștefan-Cornel RODEAN. Ca să nu uit, voi spune acuma, fără să dezvolt, că numai cei care nu l-au cunoscut direct, ci doar parcurgând ACUS, își pot imagina că domnia sa ar fi DOAR umorist. Continuă lectura

Am mai descifrat un mister

Dacă mă apuc și descriu doar descifrarea, foarte posibil, mulți cititori nu vor înțelege nimic, pentru simplul motiv că nu știu despre ce mister era vorba. Așa că, mai întâi voi relua misterul. Cei care au citit „La capătul drumului-The bestial bonus” pot sări peste, lor fiindu-le cunoscut acest mister, întrucât l-am publicat în acea carte. Continuă lectura