Un experiment social

Rândurile de mai jos nu le-am scris eu. Le-a scris Marian PĂTRAȘCU din Râmnicu Vâlcea. Așa de mult mi-au plăcut, încât nici nu l-am mai întrebat dacă este de acord să i le public pe blogul meu. În fond, când ne place un măr, mai întrebăm pe cineva? Întindem mâna și îl luăm.
Textul lui Marian PĂTRAȘCU mi-a plăcut, printre altele, și pentru faptul că eu l-am cunoscut pe țiganul Fărâmiță LAMBRU, care era un MONUMENT DE MODESTIE ȘI BUN SIMȚ, și am avut în bloc un țigan care era MODEL DE CORECTITUDINE, DE CIVILIZAȚIE ȘI DE BUN SIMȚ pentru toți locatarii.
Acum observ că întâmplarea pe care o povestește Marian PĂTRAȘCU s-a … întâmplat chiar pe 10 august. Adică … de ZIUA LEULUI! Probabil, 10 august este o zi predestinată de Dumnezeu pentru asemenea ființe. Continuă lectura

Criza de epilepsie-cea mai nouă metodă de dezbatere politică în România

Neștiind pe ce canale se transmit meciurile echipelor românești de fotbal, m-am plimbat pe toate posturile. Așa s-a-ntâmplat să dau și peste ROMÂNIA TV. Iar ce-am văzut acolo în cele câteva zeci de secunde cât a durat până am fugit, mi-a inspirat aceste rânduri. Pentru că, acolo, un cetățean, politruc, desigur, mi se pare că este pemepist dar nu sunt sigur, a făcut o adevărată criză de epilepsie, după umilele mele cunoștințe. Continuă lectura

Omenirea a dat în mintea copiilor

Foarte rar ajung prin zone aflate la ceva distanță de strada mea, numai atunci când mă împinge vreo situație nedorită, și nu mă deplasez decât cu metroul. Ieri, tocmai în metrou mi-a fost dat să văd o duduie cu … trotinetă. Nu era copil mic, părea studentă, dacă nu cumva chiar funcționară pe la vreo multinațională. Brusc mi-au năvălit în cap imaginile cu mulțimea de trotinete pe care le-am văzut cam peste tot. Trotinete „șmechere”, cu plăcuțe reflectorizante, cu ghidon reglabil, cu frână de picior, cu frână de mână. Nu am fost eu foarte atent, dar nu m-aș mira dacă ar fi și trotinete cu televizor, cu GPS, eventual chiar cu aragaz și mașină de spălat, sau chiar cu cușetă. Continuă lectura

Mesaj “sportiv” de la un cititor

Deși cam suspectez eu cine ar putea fi cititorul, nu îndrăznesc a-l numi. În fond, așa cum nu este doar un câine scurt de coadă, tot așa nu există un singur om care folosește un anume stil de scriere, așa că nu vreau să dau cu bățu-n baltă. Postez, totuși, rândurile lui pentru că, în bună măsură, coincid cu observațiile mele. Cine este familiarizat cu acest blog a remarcat nedumeririle pe care și mie mi le provoacă o publicație care pretinde a se ocupa de sport, dar este plină de afaceri oneroase, de scandaluri sexuale, de beții și alte chestii d-astea „sportive”. Ca să nu mai spun cum mustește de politică, mai ceva ca haznaua politicenilor. De aceea am zis și eu că acest mesaj este „sportiv”.
Așadar, iată mesajul cititorului: Continuă lectura