A plecat mama

Victoria LIPAN venise în lumea asta pe 04 august 1926, cu numai 20 de ani înaintea mea. A plecat astăzi, după o perioadă de chinuri datorate vârstei. Prin ce a trecut știe numai sora mea Tatiana, cea care a avut grijă de ea în ultimii ani și care i-a stat la căpătâi până la ultima răsuflare. Continuă lectura

Cod vișiniu

Spre deosebire de codul portocaliu și de cel roșu, prin care suntem avertizați asupra potopului de căldură ce se abate asupra noastră, prin acest cod vișiniu eu avertizez onor cititorii că, în curând, va apare un MIC TRATAT DE MEDICINĂ. De fapt, săptămâna viitoare trimit șpaltul la editură. Până atunci, cei interesați se pot înscrie pe lista de așteptare, pentru că nu voi scoate tiraj decât în limita interesului manifestat de cititori. Continuă lectura

Eroare gravă la metrou

Dacă n-aș fi fost în metrou și mi-ar fi spus altcineva n-aș fi crezut în ruptul capului. Cum să se întâmple așa ceva la metroul care costă milioane de euro, cu care călătoresc zilnic milioane de oameni?!? Păi, înseamnă că ne aflăm în fața unui pericol de o deosebită gravitate, dacă se întâmplă așa ceva la metrou. Sunt curios dacă mărețul escroc imobiliar va mobiliza trupele comsomoliste de protest în față la METROREX. Zău că ar merita și de data asta m-aș alătura și eu corporatistelor. Nu fiți răutăcioși, că nu m-aș alătura ălora venite cu copiii mici după ele, doar ca să mă strâmb eu la ei și ei la mine! Continuă lectura

Criza de epilepsie-cea mai nouă metodă de dezbatere politică în România

Neștiind pe ce canale se transmit meciurile echipelor românești de fotbal, m-am plimbat pe toate posturile. Așa s-a-ntâmplat să dau și peste ROMÂNIA TV. Iar ce-am văzut acolo în cele câteva zeci de secunde cât a durat până am fugit, mi-a inspirat aceste rânduri. Pentru că, acolo, un cetățean, politruc, desigur, mi se pare că este pemepist dar nu sunt sigur, a făcut o adevărată criză de epilepsie, după umilele mele cunoștințe. Continuă lectura

Antecamera eternității

Toată viața eu am alergat. Nu, n-am fost maratonist, nici măcar alergător de fond sau semifond. De alergat în sens sportiv, n-am fost în stare să alerg mai mult de 200 de metri, sprint. E adevărat că atunci când simțeam că pleznesc, din varii motive, mă duceam și alergam câteva ture de stadion, destul de multe, ceea ce însemna câțiva kilometri, dar nu simțeam că pleznesc decât arareori. Toată viața am alergat în sensul că am mers foarte repede și, pe alocuri, chiar făceam sprinturi. Continuă lectura