Am să rămân eternul exaltat
Cum spuneţi voi “exagerat-sensibil”
Dar lira, lira care ne-a-ncântat
Nu dă ea tonul versului teribil?!
Nu-ncântă ea auzul, interiorul
Şi ne trimite dor, răscolitorul?!
Şi fir de şoaptă semn de claritate
De veacuri lira-i sunet-puritate!
Cu lira văd, aud, simt pulsiunea
Simt muza în metafore rebele
Căci simţurile toate, ale mele
Trezesc în vers zidirii, pasiunea
Deci lira dragii mei, simţiţi şi voi
Deschide focul lacrimei întins
Poeme… nostalgie şi eroi….
Ce prin milenii totuşi, au învins…
…………………………………………
Am să rămân eternul exaltat
De sunetul de dor, răscolitorul
Pe care lira-l poartă cu fiorul
Poemului, ce ingeri l-au cântat….
Liviu ZANFIRESCU
București 2015
Altfel 
Toti avem aripi sa zburam dar nu toti avem curajul s-o facem.
Eu am avut curaj in urma cu cativa ani, vreo 3-4. Noroc ca ma legase cineva cu o sfoara, ca altminteri n-ati mai fi avut acuma ocazia sa-l cititi pe Liviu ZANFIRESCU pe acest blog!
Poezia este foarte frumoasă, dar titlul taie zborul ca o aripă frântă. Visele sunt motorul existenței noastre și vântul care poartă corabia vieții spre noi orizonturi. https://www.youtube.com/watch?v=gXx0KyPoJPo
Eu i-am cerut sa-mi trimita poezia dupa ce i-am vazut titlul in revista AGORA. Pentru mine a fost suficient acel titlu ca sa ma incite.
Neica, cat de drag mi-ar fi Liviu, cu proxima ocazie tot am sa-i spun ca eu prefer ….Cobza!
Ei, nu si-a permis „sa se ia” si de cobza, aceasta precursoare a lirei.
Acest „Nea Liviu Guraliviu”, zis si Zanfirescu(l), ne surprinde intotdeauna, binenteles placut, nu numai cu lire, cobze sau tambaluri dar si cu „Catrene patogene”, ca sa nu mai spun de ghiocei, matisori sau martisoare de primavara sau de zurgalai, braduti draguti si chiar beteala, pentru ameteala de Craciun.
Bag seama ca-l cam cunosti. Asa e. N-are astampar. Cei care nu-l cunosc ci ii citeasc doar creatiile nu isi imagineaza cu ce s-a ocupat la viata lui si nici ce varsta are.