Regula lu’ 38

Primii pantofi buni ai mei au fost o pereche de pantofi de antilopă. Așa li se zicea atunci, pantofi de antilopă. Mi-i dăduse tata, când mă făcusem „băiat mare”, adică aveam vreo 15 ani, terminasem școala generală și reușisem la examenul de admitere la liceu. Erau cei mai buni pantofi ai lui, dar nu puteau să-mi cumpere unii noi, că n-aveau cu ce. La vremea aia, tata avea 38 de ani. Continuarea

Frumoasa

Ieri am fost la spital cu sora mea. Cât a fost ea în cabinetul doctorului, am așteptat-o pe un hol cu multe ferestre și scări. Scări pe care urcau, sau coborau, fie medici, fie pacienți care se duceau, sau veneau, la/din alte secții. Probabil, pe undeva mai sus era și o secție de chirurgie, că mai multe ființe coborau de acolo ținându-se de diverse zone ale trupului, cu grimase specifice unor suferințe, însoțite de alte ființe care le cărau bagajele specifice celor internați pe perioade mai îndelungate. Mă uitam la ei așa, într-o doară, iar ei se uitau la mine mai mult prin mine și pe lângă mine. Continuarea

Nedumerire masivă

Au reînceput … Știam eu că nu trebuie să scriu dimineața, când nu știu nici cum mă cheamă. Ce au reînceput? Cum să reînceapă ceva ce nu s-a oprit niciodată?! Deci, continuă vrăjelile științifice pe marginea extratereștrilor. Am văzut prin presă niște teorii privind posibila evoluție a lor, teorii care pornesc de la evoluția organismelor vii de pe Terra. Continuarea

Apariție editorială bestială

În sfârșit, a apărut bestialitatea aia de “LA CAPĂTUL DRUMULUI”, acel „BESTIAL BONUS”. Întrucât am prezentat motivația acestui titlu într-o postare anterioară, acolo unde am explicat și cum îmi numără mie Dumnezeu secundele, acuma mă voi rezuma la a menționa câteva dintre titlurile care fac această carte chiar unică, nu numai prin faptul că este ultima, și voi arăta varianta de copertă asupra căreia m-am oprit în final. Continuarea